1. [DEX '09] CHIRIGIU, chirigii, s. m. 1. (Înv.) Persoană care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș. 2. (Reg.) Chiriaș. – Din tc. kiracı.
2. [MDA2] chirigiu sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 408/21 / V: (înv) ~ragiu, chirgiu / Pl: ~ii / E: tc kirağy] (Trc) 1 Persoană care transporta oameni, marfa cu căruța, contra cost Si: cărăuș. 2 (Înv; îc) ~ragi-bașă Vătaful chirigiilor. 3 (Mol) Chiriaș (1).
3. [CADE] CHIRIGIU sm. 1 Cărăuș: un foc mare, ocolit de feciori, de vizitii, de rîndași și de chirigii (I.-GH.) ¶ 2 Mold. Chiriaș [tc. kiraği].
4. [DEX '98] CHIRIGIU, chirigii, s. m. 1. (Înv.) Cel care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș. 2. (Reg.) Chiriaș. – Din tc. kiracı.
5. [DLRLC] CHIRIGIU, chirigii, s. m. (Învechit) 1. Cel care transportă cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri; cărăuș. Erau... darurile pe care fiece chirigiu și însoțitor de chervane le aducea în lădița lui proprie celor de acasă. V. ROM. noiembrie 1953, 9. E o seară aspră de toamnă. Chirigiii se-ncălzesc pe lîngă focuri... de aceea se vede atîta lumină de departe. CARAGIALE, O. I 331. În mijlocul fiecăruia pîlc se ridica cîte un foc mare... ocolit de feciori, de vizitii, de rîndași și de chirigii. GHICA, S.324. Tu de te-i preface, Și eu că m-oi face Ca un chirigiu, Cu tine să fiu, În braț să te țiu. TEODORESCU, P. P. 458. 2. (Mold.) Chiriaș. Cu cît însă se înnoiește cu posesorul, cu atîta e nemulțămit de chirigiu, căci acest impiegat public îi plătește foarte rău chiria. NEGRUZZI, S. I 301.
6. [DLRM] CHIRIGIU, chirigii, s. m. 1. (Înv.) Cel care transporta cu căruța, în schimbul unei plăți, oameni sau mărfuri ; cărăuș. 2. (Reg.) Chiriaș. – Tc. kiracı.
7. [Șăineanu, ed. VI] chirigiu m. 1. cel ce dă trăsuri cu chirie; 2. care transportă cu carul: chiria deșteaptă pe chirigiu și drumul pe călător PANN. [Turc. KYRADJY].
8. [Scriban] chirigíŭ m. (d. chirie). Cărăuș, transportator cu caru. Chiriaș. – Maĭ rar și chiragiŭ (turc. kirağy, bg. kirağiĭa, sîrb. kirajğija, locatar, și kiriğija, cărăuș). – Și chiligiŭ și chilagiu. Fem. -giță.
9. [MDA2] chiragiu sm vz chirigiu
10. [MDA2] chirgiu sn vz chirigiu
11. [MDA2] tiricliu sn vz chirigiu
12. [Scriban] chiligíŭ, V. chirigiŭ.
13. [Scriban] chiragíŭ, V. chirigiŭ.
14. [DOOM 3] chirigiu (înv., reg.) s. m., art. chirigiul; pl. chirigii, art. chirigiii (desp. -gi-ii)
15. [DOOM 2] chirigiu (înv., reg.) s. m., art. chirigiul; pl. chirigii, art. chirigiii (-gi-ii)
16. [MDO] chirigiu
17. [DLRLV] CHIRIGIU s, m. (Mold.) Cărăuș, căruțaș. Dînd întîiu șasezeci de bani chirigiilor. NECULCE. $Etimologie: tc. kiracı. Cf. c o c i ș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL