1. [DEX '09] CHIOTI, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot.
2. [MDA2] chioti [At: DACIA LIT. 41/20 / V: (reg) cio~[1], chiho~,[2] ciho~[3] / P: chi-o~ / Pzi: ~tesc / E: chiot] 1-6 vti A chiui1 (1-6) 7 vi (Rar) A răsuna.
3. [CADE] CHIOTI (-tesc) vb. intr. A scoate chiote, a da chiote (în spec. de veselie): tinerele și ofițerii să dănțuească chiotind ca niște nebuni (CAR.).
4. [DEX '98] CHIOTI, chiotesc, vb. IV. Intranz. A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot.
5. [DLRLC] CHIOTI, chiotesc, vb. IV. Intranz. A striga, a țipa; a chiui, a da chiote. Azî-mîine chiotind și eu, și eu încep culesul mare al vieții. BENIUC, V. 45. Cel mai tînăr chiotea: Alelei, puicuța mea! De m-aș mai vedea acasă, Mire eu, și tu mireasă! COȘBUC, P. I 130. ♦ (Subiectul este spațiul în care se aude strigătul) A răsuna. ◊ (Cu complement intern) Codrul negru clocotea, De-un lung chiot chiotea, De-un greu tropot tropotea. ALECSANDRI, P. P. 209. – Pronunțat: chi-o-. – Prez. ind. pers. 3 și: chiotă (BENIUC, C. 24, IOSIF, P. 16).
6. [DLRM] CHIOTI, chiotesc, vb. IV. Intranz. A striga, a țipa; a chiui, a da chiote. ♦ (Rar) A răsună. – Din chiot.
7. [Șăineanu, ed. VI] chiotì v. a da chiote de bucurie.
8. [Scriban] chiotésc v. intr. (d. chiot). Rar. Chĭuĭ de bucurie.
9. [DOOM 3] chioti (a ~) (pop.) (desp. chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotesc, 3 sg. chiotește, imperf. 1 chioteam; conj. prez. 1 sg. să chiotesc, 3 să chiotească
10. [DOOM 2] chioti (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotesc, imperf. 3 sg. chiotea; conj. prez. 3 să chiotească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL