1. [DEX '09] CHINUITOR, -OARE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor.
2. [MDA2] chinuitor, ~oare [At: EMINESCU, N. 80 / Pl: ~i, ~oare / E: chinui + -tor] 1 a Care chinuiește (pe cineva). 2 sm Persoană care supune pe cineva la chinuri (1). 3 sf (Înv) Instrument de tortură.
3. [CADE] CHINUITOR, -TOARE adj. și sm. f. Care chinuește: Dragostea-i chinuitoare ne ’ndrăznind să ți-o mai spună (VLAH.).
4. [DLRLC] CHINUITOR, -OARE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește, care provoacă un chin fizic sau moral. Lungile și chinuitoarele așteptări nu atacaseră numai trupul. SADOVEANU, Z. C. 299. După trei luni de drum chinuitor au debarcat la Cayena. BART, E. 275. Cumplit de chinuitoare erau nopțile lui Radu. VLAHUȚĂ, O. AL. 130. ◊ (Adverbial) La trei din noapte vom suda din somn Pe cei ce se lăsară istoviți în noroi... Vom aștepta chinuitor Și-apoi... în șiruri rare vom urca. CAMIL PETRESCU, V. 31. – Pronunțat: -nu-i-.
5. [DLRM] CHINUITOR, -OARE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. – Din chinui + suf. -(i)tor.
6. [Șăineanu, ed. VI] chinuitor a. și m. care chinuiește.
7. [Scriban] chinuitór, -oáre adj. Care chinuĭește. Penibil.
8. [DOOM 3] chinuitor (desp. -nu-i-) adj. m., pl. chinuitori; f. sg. și pl. chinuitoare
9. [DOOM 2] chinuitor (-nu-i-) adj. m., pl. chinuitori; f. sg. și pl. chinuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL