1. [MDA2] chimerleu sn [At: VICIU, GL. / Pl: nct / E: mg kimerülö] (Trs) Despărțitorul apei, la șteampuri.
2. [DER] chimerleu (-eie), s. n. – Ecluză, baraj, zăgaz. Mag. kimerülö (DAR). Cuvînt rar, propriu minerilor din Trans.
3. [DAR] chimerleu, chimerleuri, s.n. (reg.) scândură care împarte apa în două la șteampurile de sfărâmat rocile aurifere.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL