1. [MDA2] chimeric, ~ă a vz himeric
2. [CADE] * CHIMERIC, * HIMERIC adj. Fantastic, lipsit de ori-ce temeiu real: tinerimea de pe atunci se aruncase mai toată în vîrtejul reformelor celor mai extravagante și mai ~e (I.-GH.) [fr.].
3. [DN] CHIMERIC, -Ă adj. v. himeric.
4. [DEX '09] HIMERIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adverbial) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).
5. [MDA2] himeric, ~ă a [At: EMINESCU, P. 223 / S și: (înv) chim~ / Pl: ~ici, ~ice / E: himeră + -ic] 1 Care se bazează pe himere (4) Si: iluzoriu. 2 Ca de himeră Si: fantastic.
6. [DEX '96] HIMERIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adv.) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).
7. [DLRLC] HIMERIC, -Ă, himerici, -e, adj. 1. (Despre gîndire, sentimente etc.) Care se bazează pe himere, lipsit de orice temei real; închipuit, irealizabil, iluzoriu. Speranțe himerice. ▭ Cu fața-n sus, în întuneric, Încremenești, ceasuri întregi, Robită de-un amor himeric, De-un farmec ce nu-l înțelegi. VLAHUȚĂ, P. 119. 2. Ca de himeră; fantastic. ◊ (Adverbial) Dar ochii mari și minunați Lucesc adînc, himeric, Ca două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. EMINESCU, O. I 172.
8. [DN] HIMERIC, -Ă adj. 1. Bazat pe himere; închipuit, irealizabil, iluzoriu. 2. (Adesea adv.) Ca de himeră, fantastic. [Var. chimeric, -ă adj. / cf. it. chimerico, fr. chimérique].
9. [MDN '00] HIMERIC, -Ă adj. 1. lipsit de orice temei bazat pe himere; închipuit, irealizabil. 2. (și adv.) fantastic. (< fr. chimérique)
10. [Șăineanu, ed. VI] himeric a. imaginar, fantastic: idee, speranță himerică.
11. [Scriban] *himéric, -ă adj. (d. chimeră). De himeră. Fig. Fantastic, irealizabil, utopic: planurĭ himerice. Adv. În mod himeric. – Maĭ rar chi-.
12. [DOOM 3] himeric adj. m., pl. himerici; f. himerică, pl. himerice
13. [DOOM 2] himeric adj. m., pl. himerici; f. himerică, pl. himerice
14. [DE] CHIMÉRICĂ (< chimer, trib al tracilor) adj. Fază ~ = fază tectogenetică, desfășurată la sfîrșitul Triasicului sau în Liasicul inferior (faza c. veche) și la sfîrșitul Malmului (faza c. nouă). Pe terit. României, se recunosc urmări ale fazei c. în Dobrogea de Nord.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL