1. [DEX '09] CHILNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, de sub capra vizitiului. 2. Parte dinaintea sau dinapoia coșului căruței. [Var.: chilină, chelnă s. f.] – Din pol. kielnia [wozowa].
2. [CADE] CHILNĂ 👉 CHELNĂ.
3. [DLRLC] CHILNĂ, chilne, s. f. (Popular) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, pe care șade cel ce mînă caii și în care se păstrează diferite obiecte; chichița de sub capra vizitiului. Vîrtejele stăteau cuminți în chilna carului, gata parcă să sară jos, să pună umărul și să-l ridice în sus de-o roată. HOGAȘ, DR. II 39. A început a cotrobăi prin chilna căruței să găsească niște frînghie. CREANGĂ, P. 125. 2. Partea de dinainte sau mai ales de dinapoi, adăugată la coșul căruței. Tînănd cel smead scăpăra de neastîmpăr în chilna de dinapoi a căruței căzăcești, unde stătea ascultînd. SADOVEANU, N. P. 14. Popa și dascălul se așezară în chilna de dinainte [a carului]. DUNĂREANU, CH. 99. – Variante: (învechit) chilină (SADOVEANU, Z. C. 82), chilnă (TEODORESCU, P. P. 151) s. f.
4. [DLRM] CHILNĂ, chilne, s. f. (Pop.) 1. Lădița trăsurii sau a căruței, pe care șade cel ce mînă caii. 2. Partea de dinainte sau de dinapoi, adăugată la coșului căruței. [Var.: chilină, chelnă s. f.] – Pol. kielnia[wozowa].
5. [DEX '09] CHELNĂ s. f. v. chilnă.
6. [DEX '09] CHILINĂ s. f. v. chilnă.
7. [MDA2] chilină1 sf vz chilnă
8. [CADE] ❍ CHELNĂ, CHILNĂ (pl. -ne) sf. Mold. Bucov. Codîrlă (Ia car): A luat făina în poala măntalei Și a turnat-o în chelna harabalei (MAR.); caii... trăgeau lacom firele de fîn din chilnele căruțelor (GRIG.) [rut. kelńa].
9. [DOOM 3] !chilnă (reg.) s. f., g.-d. art. chilnei; pl. chilne
10. [DOOM 2] chilnă/chelnă (pop.) s. f., g.-d. art. chilnei/chelnei; pl. chilne/chelne
11. [DOOM 2] chelnă v. chilnă
12. [DER] chelnă (chelne), s. f. – 1. Lădița trăsurii. – 2. Partea de dinapoi a unor trăsuri. – Var. chilnă. Pol. kielnia (wozowa) „lădița trăsurii” (Cihac, II, 49). Circulă aproape numai în Mold.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL