1. [DEX '09] CHILIPIRGIU, chilipirgii, s. m. (Peior.) Bărbat care umblă după chilipiruri. – Din tc. kelepirci.
2. [MDA2] chilipirgiu sm [At: I. NEGRUZZI, S. IV, 40 / Pl: ~ii / E: tc keleperği] 1-4 (Prt) Persoană care umblă după chilipiruri (1-4).
3. [CADE] CHILIPIRGIU sm. Cel ce umblă după chilipiruri: ei își croesc drum larg, dînd la o parte... pe șarlatani și pe chilipirgii (VLAH.) [tc. keleperği].
4. [DLRLC] CHILIPIRGIU, chilipirgii, s. m. Om care umblă după chilipiruri. Era băiat curățel... dar leneș, mincinos, fanfaron și chilipirgiu. VLAHUȚĂ, O. AL. I 219. Obținînd un bilet de lojă... -probabil un bilet de favoare, căci se va vedea că individul nu era decît un chilipirgiu – merse cu damele, mama și fata, la teatru. CARAGIALE, O. II 90.
5. [DLRM] CHILIPIRGIU, chilipirgii, s. m. (Peior.) Om care umblă după chilipiruri. – Tc. kelepirci.
6. [Șăineanu, ed. VI] chilipirgiu m. cel ce cauță chilipiruri. [Turc. KELEPIRDJI].
7. [Scriban] chilipirgíŭ m. (turc. kelepirği). Fam. Pleșcar, care umblă după chilipir. – Fem. -gĭoaĭcă.
8. [DOOM 3] chilipirgiu s. m., art. chilipirgiul; pl. chilipirgii, art. chilipirgiii (desp. -gi-ii)
9. [DOOM 2] chilipirgiu s. m., art. chilipirgiul; pl. chilipirgii, art. chilipirgiii (-gi-ii)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL