1. [DEX '09] CHILIOARĂ, chilioare, s. f. Diminutiv al lui chilie; chiliuță. [Pr.: -li-oa-] – Chilie + suf. -(i)oară.
2. [MDA2] chilioară sf [At: DOSOFTEI, V. S. 246 / P: ~li-oa~ / Pl: ~re / E: chilie + -ioară] 1-2 Chiliuță (1-2).
3. [CADE] CHILIOARĂ (pl. -re) sf. 1 dim. CHILIE ¶ 2 Celula din fagur.
4. [DLRLC] CHILIOARĂ, chilioare, s. f. Diminutiv al lui chilie; chiliuță. Au trecut în chilioara din dosul cuptorului. SADOVEANU, M. C. 58. De ești om bun, aproape de chilioara mea; iară de ești om rău, departe de pe locurile aceste. CREANGĂ, P. 90. Ea mi-și făcea Mică chilioară, Pe mal de apșoară. TEODORESCU, P. P. 35. – Pronunțat: -li-oa-.
5. [DLRM] CHILIOARĂ, chilioare, s. f. Diminutiv al lui chilie.
6. [Șăineanu, ed. VI] chilioară f. 1. chilie mică 2. gaură în fagul de miere.
7. [Scriban] chilioáră (oa dift.) f., pl. e. Chilie mică. Alveolă de fagure în care se reproduc albinele și trîntoriĭ. V. botcă.
8. [DOOM 3] chilioară (desp. -li-oa-) s. f., g.-d. art. chilioarei; pl. chilioare
9. [DOOM 2] chilioară (-li-oa-) s. f., g.-d. art. chilioarei; pl. chilioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL