1. [DEX '09] CHICOTEALĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (zgomotoasă) de râs; chicotit. – Chicoti + suf. -eală.
2. [MDA2] chicoteală sf [At: COSTINESCU / V: (reg) cic~, ~iho~ / Pl: ~eli / E: chicoti + -eală] Râs cu chicote (1).
3. [DEX '98] CHICOTEALĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (înfundată) de râs; chicotit. – Chicoti + suf. -eală.
4. [DLRLC] CHICOTEALĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire de rîs zgomotos.
5. [DLRM] CHICOTEALĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (înfundată și zgomotoasă) de rîs.
6. [MDA2] chihoteală sf vz chicoteală
7. [DOOM 3] chicoteală s. f., g.-d. art. chicotelii; pl. chicoteli
8. [DOOM 2] chicoteală s. f., g.-d. art. chicotelii; pl. chicoteli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL