1. [DEX '09] CHICLAZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Sulfat feros. – Cf. magh. kék „vânăt”.
2. [MDA2] chiclaz sn [At: CREANGĂ, GL. / V: cic~ / Pl: ~uri / E: mg lazurkék] (Mol; Buc) Sulfat de fier Si: (Mol) chiclazăr.
3. [CADE] CHICLAZ (pl. -azvri) sn. Mold. Piatră verde otrăvitoare: negustor de... boia de păr, ~uri, piatră vînătă (CRG.) [cf. ung. kékle].
4. [DLRLC] CHICLAZ, chiclazuri, s. n. (Mold.) Calaican. Lumina acelor ochi verzi ca piatra de chiclaz plutea ca într-o pîclă. SADOVEANU, N. F. 12. Negustor de băcan... chiclazuri, piatră vînătă. CREANGĂ, P. 112.
5. [DLRM] CHICLAZ, chiclazuri, s. n. (Reg.) Calaican. – Comp. magh. kék „vînăt”.
6. [Șăineanu, ed. VI] chiclaz n. Mold. piatră verde otrăvitoare: boia de păr, chiclazuri, piatră vânătă CR. [Origină necunoscută].
7. [Scriban] chicláz n., pl. urĭ, și chiclázăr n. fără pl. (germ. ghift-glas, pl. -gläser, sticlă otrăvită, adică „mineral cu aspect de otravă”. Cp. și cu ung. cikláz, o buruĭană, cnicus benedictus). Mold. Sulfat de cupru: un cer senin și verde ca peatra de chiclaz (Sadov. VR. 1911, 4, 54). V. peatră (vînătă).
8. [MDA2] ciclaz sn vz chiclaz
9. [DOOM 3] chiclaz (reg.) (desp. chi-claz) s. n., pl. chiclazuri
10. [DOOM 2] chiclaz (reg.) (chi-claz) s. n., pl. chiclazuri
11. [DER] chiclaz (chiclazuri), s. n. – Vitriol verde. – Var. chiclazăr. Origine incertă. După Scriban, din germ. Giftglas „sticlă otrăvită” (cf. pl. Giftgläser și var.), care convine fonetic, dar al cărui sens nu este clar. Tot Scriban, Arhiva, 1912 propusese înainte mag. kék „vînăt”. Se folosește mai ales în Mold. Dacă var. se bazează pe pl., este vorba de un cuvînt oriental.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL