1. [DEX '09] CHICIURĂ, chiciuri, s. f. Cristale de gheață care se depun iarna pe crengi, pe sârme etc.; promoroacă. – Din bg. kičur.
2. [MDA2] chiciură2 sf [At: I. CR. IV, 220 / Pl: ~re / E: ns cf ghijură] (Reg; mpl) Știulete de porumb mic și pipernicit.
3. [MDA2] chiciură1 sf [At: DELAVRANCEA, S. 33/5 / V: chiu~, ~cioară, cicu-, pi~ / Pl: ~ri / E: bg кичурь] (Mun) Brumă groasă, înghețată pe arbori, cu fire atârnând ca niște mustăți Si: promoroacă.
4. [CADE] CHICIURĂ (pl. -ri) sf. 🌦 Brumă groasă ce se depune iarna pe crengile copacilor, promoroacă: pletele lui încărcate cu ~ și poleiu (DLVR.) [blg. kičurŭ].
5. [DEX '98] CHICIURĂ s. f. Cristale de gheață care se depun iarna pe crengi, pe sârme etc.; promoroacă. – Din bg. kičur.
6. [DLRLC] CHICIURĂ s. f. Strat de gheață care se formează iarna pe arbori și pe case, din picăturile de ceață sau de ploaie; promoroacă. Ogrăzile, înecate în fumuriu, dorm, nălbite de chiciură și zăpadă. DELAVRANCEA, S. 33.
7. [DLRM] CHICIURĂ s. f. Strat de gheață care se formează iarna pe arbori și pe case din vaporii de apă sau din picăturile de ploaie; promoroacă. – Bg. kičur „mănunchi, buchet; țurțur de gheață”.
8. [Șăineanu, ed. VI] chiciură f. pătură ușoară de ghiață ce acoperă corpurile, când frigul cristalizează aburul aerului. [Cf. Mold. cicură, sloiu de ghiață = ceh CIKUR].
9. [Scriban] chícĭură f., pl. ĭ (met. din cĭucure, adică „florĭ de gheață”. Cp. cu cĭorchin). Munt. vest Promoroacă. – În est chĭúcĭură și (Tec. Cov.) chiceră.
10. [MDA2] chicioară sf vz chiciură1
11. [MDA2] chiuciură sf vz chiciură
12. [MDA2] cicură sf vz chiciură
13. [Șăineanu, ed. VI] cicură f. Mold. V. chiciură.
14. [Scriban] chĭúcĭură, V. chicĭură.
15. [DOOM 3] chiciură s. f., g.-d. art. chiciurii, pl. chiciuri
16. [DOOM 2] chiciură s. f., g.-d. art. chiciurii, pl. chiciuri
17. [MDO] chiciură, gen. chiciurii
18. [IVO-III] chiciură, -ri.
19. [DER] chiciură s. f. – Promoroacă. Bg. kićur (Conev 75; DAR); mai ales în Munt. Se confundă cu bg. kićor „ciorchine” – Der. închiciuri (var. închiciura), vb. (a se acoperi de chiciură). Cicură, s. f. (chiciură), pe care Cihac, II, 52, îl pune în legătură cu ceh. cikor, trebuie să fie o formă cu metateză a aceluiași cuvînt.
20. [DE] CHICIURĂ (< bg.) s. f. Fenomen hidrometeorologic manifestat prin depunerea de granule de gheață albicioasă și poroasă, formate prin sublimarea vaporilor de apă, pe obiecte subțiri (ramuri, conductori aerieni etc.) în condiții de timp calm sau cu vînt slab cu ceață și cu temperaturi sub -15 °C.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL