1. [MDA2] chiceră sf [At: SIMA, M. / V: ~icioră, cite~, cicioră / Pl: ~re / E: ns cf alb kike] (Reg) 1 Vârf de deal, înalt, conic, mai înalt decât o colină, în forma acoperișului casei. 2 (Pex) Deal. 3 (Pex) Munte.
2. [Scriban] 1) chíceră f., pl. ĭ (rudă cu sîrb. kičer, kičelj și alb. kĭikărĭă, pisc. V. chicĭ). Hațeg, Maram. Deal conic foarte înalt.
3. [Scriban] 2) chíceră, V. chicĭură.
4. [MDA2] chiciură1 sf [At: DELAVRANCEA, S. 33/5 / V: chiu~, ~cioară, cicu-, pi~ / Pl: ~ri / E: bg кичурь] (Mun) Brumă groasă, înghețată pe arbori, cu fire atârnând ca niște mustăți Si: promoroacă.
5. [MDA2] chiciură2 sf [At: I. CR. IV, 220 / Pl: ~re / E: ns cf ghijură] (Reg; mpl) Știulete de porumb mic și pipernicit.
6. [MDA2] citeră sf vz chiceră
7. [Scriban] chícĭură f., pl. ĭ (met. din cĭucure, adică „florĭ de gheață”. Cp. cu cĭorchin). Munt. vest Promoroacă. – În est chĭúcĭură și (Tec. Cov.) chiceră.
8. [DER] chiceră (-re), s. f. – Vîrf, culme, pisc. Origine necunoscută. Drăganu, Dacor., I, 117, îl pune în legătură cu alb. kikërë „culme” și îl consideră anterior celor romanice. După Capidan, Raporturile, 231, din rom. provine bg. kicer.
9. [Onomastic] CHICERĂ subst. (vîrf). 1. – fam. (16 A II 197, III 157, 336, IV 148). 2. Chicer diac (Sur II, V) cf. și subst. picior-chicior. 3. Chicerea s. mold.
10. [DAR] chiceră chicere, s.f. (reg., înv.) vârf, deal conic, munte.
11. [DRAM 2021] chiceră, chicere, s.f. (reg.) Vârf, culme, pisc. ■ (top.) Valea Chicerii Pietroase, în Dragomirești; Chiceră, deal în Botiza, Dragomirești, Poienile Izei, Săcel. – „Poate fi inclus pe lista termenilor de substrat” (Vișovan, 2005; și Drăganu, după DER); cf. alb. kike, kikërë „culme” (MDA). ■ Cuv. rom. > bg. kecer (Capidan, după DER).
12. [DRAM 2015] chiceră, chicere, s.f. – (reg.) Vârf, culme, pisc. ♦ (top.) Valea Chicerii Pietroase (Dragomirești) (Faiciuc, 1998: 63); Chiceră, dealuri în Botiza, Dragomirești, Poienile Izei, Săcel; Chicera pietroasă, pârâu, deal în Dragomirești (Vișovan, 2005). – „Poate fi inclus pe lista termenilor de substrat” (Vișovan, 2005; și Drăganu, cf. DER); cf. alb. kike, kikërë „culme” (MDA). Cuv. rom. > bg. kecer (Capidan, cf. DER).
13. [DRAM] chiceră, -e, s.f. – Vârf, culme, pisc. Valea Chicerii Pietroase, top. în Dragomirești (Faiciuc 1998: 63). – Cf. alb. kikërë „culme”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL