1. [DEX '09] CHIBITCĂ, chibitce, s. f. (Rar) Trăsură ușoară (acoperită). – Din rus. kibitka.
2. [MDA2] chibitcă sf [At: DIONISIE, C. 225/24 / Pl: ~tce / E: rs кибитка] (Rar) Căruță mică (rusească) cu un cal sau doi (acoperită).
3. [CADE] † CHIBITCĂ (pl. -ce, -ci) sf. Un fel de trăsură rusească acoperită: venea să mă ia în totdeauna cu chibitca lui de un cal (BR.-VN.) [rus.].
4. [DEX '98] CHIBITCĂ, chibitce, s. f. (Rar) Un fel de trăsură ușoară (acoperită). – Din rus. kibitka.
5. [DLRM] CHIBITCĂ, chibitce, s. f. Un fel de trăsură acoperită. – Rus kibitka.
6. [Scriban] chibítcă f., pl. e și ĭ (rus. kibitka, cort de nomazĭ, căruță acoperită), dim. d. kibitá, semicerc de vîrșă, d. turc. kibit. Bern. 1, 503). Un fel de căruță rusească.
7. [DOOM 3] chibitcă (rar) s. f., g.-d. art. chibitcei; pl. chibitce
8. [DOOM 2] chibitcă (rar) s. f., g.-d. art. chibitcei; pl. chibitce
9. [DER] chibitcă (-ci), s. f. – Cabrioletă, brișcă. Rus. kibitka. Astăzi puțin folosit, mai ales în Mold. Cf. Berneker 503.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL