1. [MDA2] chiau i [At: H XI, 247 / V: cheau / E: fo] 1 Cuvânt cu care vânătorul se adresează copoilor. 2 (Rep) Cuvânt care imită strigătul curcii.
2. [DLRLC] CHIAU interj. (De obicei repetat) Onomatopee care imită urletul cîinilor (mai ales al celor de vinătoare). Doi copoi tineri au dat glas: chiau-chiau! și-un cerb cu douăsprezece clenciuri a ieșit în luncă. SADOVEANU, D. P. 82.
3. [DLRM] CHIAU interj. Cuvînt care imită chefnitul cîinilor (de vînătoare).
4. [MDA2] cheau i vz chiau
5. [DOOM 3] chiau/chiau-chiau interj.
6. [DOR] chiau/chiau-chiau interj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL