1. [DEX '09] CHERVAN, chervane, s. n. (Înv.) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. 2. Șir lung de trăsuri sau de care. – Din tc. kervan.
2. [MDA2] chervan sn [At: GORJAN, H. II, 116 / V: (înv) ~ruv~, ~e, chir~ / Pl: ~e / E: tc kervan] (Înv) 1 Caravană. 2 (Spc; îs) ~ pe mare Flotă comercială. 3 Car mare de transport. 4 Șir lung de trăsuri sau de care.
3. [CADE] CHERVAN (pl. -ane, -anuri) sn. 1 Caravană, șir lung de trăsuri sau de care: ~ul se ținea lanț: sute de trăsuri mergeau lin pe șleau, una după alta (I.-GH.) ¶ 2 Car mare de transportat mărfuri sau persoane: de-aici porneau... ~ele încărcate cu lînă, cu miere cu sare și cu zaherele (VLAH.); soseau și ~urile cu negustori străini (GRIG.) [tc.].
4. [DLRLC] CHERVAN, chervane, s. n. (Învechit) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. V. brașoveancă. Trebuie să fi avut hazul lor călătoriile acelea cu chervanul. M. I. CARAGIALE, C. 75. Azi trebuie să cadă de la Galați chervanele cu băcălii. HOGAȘ, DR. 258. Chervane vechi, căruțe cu bucate Se duc spre munți și curg mereu din zare. IOSIF, V. 69. În urmă-le venea un chervan mare mocănesc, plin pînă în coviltir de sipeturi. ODOBESCU, S. I95. 2. Șir lung de trăsuri sau de care; caravană. [A pornit] pin Brașov, spre părțile apusului către Lipsea, în chervan, cum umblau negustorii p-atunci. CARAGIALE, O.III 38. Chervanul se ținea lanț; sute de trăsuri mergeau lin pe șleau, una după alta. GHICA, S. 323.
5. [DLRM] CHERVAN, chervane, s. n. (Înv.) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. 2. Șir lung de trăsuri sau de care. – Tc. kervan.
6. [Șăineanu, ed. VI] chervan n. 1. caravană în mișcare: la Băneasa chervanul se ținea lanț, sute de trăsuri mergeau lin pe șleau una după alta GHICA; 2. car mare de transport: cu clopote la gâturi ca la ori și ce chervan PANN. [Turc. KERVAN, caravană].
7. [Scriban] cherván n., pl. e (turc. kervan, d. pers. kiarvân. V. caravană, carvasara). Vechĭ. Caravană. Car mare de marfă și călătorĭ.
8. [MDA2] chearuvan sn vz chervan
9. [MDA2] cheurvan sn vz chervan
10. [MDA2] chirvan sn vz chervan
11. [DOOM 3] chervan (înv.) s. n., pl. chervane
12. [DOOM 2] chervan (înv.) s. n., pl. chervane
13. [IVO-III] chervan, -ne.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL