1. [DEX '09] CHERCHELI, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec.
2. [MDA2] chercheli vr [At: DUNĂREANU, CH. 65 / V: (îrg) chirchi~, chiurchiu~ / Pzi: ~lesc / E: nct] A se ameți de băutură.
3. [MDA2] chirchili v vz chercheli
4. [MDA2] chiurchiuli v vz chercheli
5. [CADE] CHERCHELI (-lesc) vb. refl. A se îmbăta puțin: ce haz ai cînd te cam cherchelești (DLVR.).
6. [CADE] CHIRCHILI = CHERCHELI.
7. [CADE] CHIURCHIULI = CHERCHELI.
8. [DLRLC] CHERCHELI, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A se ameți de băutură, a se afuma. – Variantă: chirchili (DUNĂREANU, CH. 65, CONTEMPORANUL, VII 148) vb. IV.
9. [DLRLC] CHIRCHILI vb. IV v. chercheli.
10. [DLRM] CHERCHELI, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se ameți ușor de băutură; a se afuma. – Comp. magh. kérkedni.
11. [Scriban] cherchelésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. kérkedni, kérködni, kérkelni, a se fuduli, și cu ngr. hirkilízo, cînt cucurigu). Fam. Mă amețesc, mă cam îmbăt. – Și chirchilesc, în nord și chĭurchĭulesc, în sud și chĭurchĭuluĭesc. V. pilesc 2 și călesc.
12. [Scriban] chirchilésc, V. cherchelesc.
13. [Scriban] chĭurchĭulésc, -luĭésc, V. cherchelesc.
14. [DOOM 3] chercheli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cherchelesc, 3 sg. se cherchelește, imperf. 1 sg. mă chercheleam; conj. prez. 1 sg. să mă cherchelesc, 3 să se cherchelească; imper. 2 sg. afirm. cherchelește-te; ger. cherchelindu-mă
15. [DOOM 2] !chercheli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cherchelește, imperf. 3 sg. se cherchelea; conj. prez. 3 să se cherchelească
16. [DER] chercheli (-lesc, -it), vb. – A fi amețit, a se îmbăta ușor. – Var. chirchi(u)li, cherchezi, chiurlui. Creație expresivă (cf. Graur, BL, IV, 91 și 97). S-au propus mai multe etimoane neconvingătoare: din mag. kérkedni „a presupune”, după Scriban, Arhiva, 1912; de la cherc și pili, după DAR; din mag. korhely „neisprăvit, coate-goale”, după Drăganu, Dacor, VI, 269. Ultima var. nu este clară; după cum nu este nici intenția primară a creației expresive. Este posibil să fie cuvînt din aceeași familie cu chercheriță, s. f. (păduche de oi, Melophagus ovinus; tăun, Hippobosca equina), cu var. chercheriță, chi(r)chi(ri)ță (după Conev 52 și Scriban, acest cuvînt derivă din bg. kekerica „broască,” ce pare tot un cuvînt expresiv). Dacă nu greșim în privința acestei ipoteze, imaginea de bază trebuie să fie cea a unui mers șovăielnic sau poticnit, ca cel al bețivului și cum pare a fi cel al unui crustaceu. După Giuglea, Contributions, 10, chercheriță provine din gr. ϰίϰι „ricin”, cu suf. -iță.
17. [DAR] chirchili (chercheli), chirchilesc, vb. IV refl. (pop.) a se ameți de băutură, a se îmbăta, a se afuma.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL