1. [MDA2] cheltuit2, ~ă a [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: cheltui] 1 (D. bani; fig, d. puteri, timp) Întrebuințat pentru ceva. 2 (Prt) Irosit. 3 (Cu sens activ; d. oameni) Care are cheltuieli. 4 Supărat din cauza cheltuielilor.
2. [MDA2] cheltuit1 sn [At: DA / E: cheltui] Cheltuire (1).
3. [DEX '09] CHELTUI, cheltuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.; (peior.) a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc. 2. A consuma, a folosi energie, timp etc. [Prez. ind. și: cheltui] – Din magh. költeni.
4. [MDA2] cheltui [At: COD. VOR. 30/14 / V: (înv) chiel~, chil~ / Pzi: ~iesc și (Trs) ~ui / E: mg költeni] 1 vr A se risipi. 2-3 vt A da bani pentru a procura ceva sau spre a atinge un scop. 4 vt A cumpăra. 5 vt A suporta sumele de bani cerute de ceva. 6 vt A-și întrebuința banii sau averea spre a ajuta pe cineva. 7 vt (Pex) A da bani nechibzuit Si: a irosi, a prăpădi, a risipi. 8 vt (Cu complementele mâncare, băutură) A consuma. 9 vt (Trs; înv) A vinde. 10 (Îrg; irn) A mărita. 11-12 vtr A se face sau a avea cheltuieli (mari) cu ceva. 13 vr A se întrebuința bani mulți spre a ajunge ceva. 14 vs (Înv) A se întreține. 15 vt A consuma energie spre a ajunge la ceva. 16 vt A întrebuința timpul spre a ajunge la ceva. 17 vt A petrece (timpul, viața) cu ceva (sau cu cineva). 18 vt (D. bunuri materiale sau morale) A întrebuința. 19 vr (D. oameni) A se consuma fizic și intelectual.
5. [MDA2] chiltui v vz cheltui
6. [CADE] CHELTUI (-uesc) I. vb. tr. 1 A da bani pe ceva necesar sau de prisos: are avere mare și-și cheltuește venitul... în faceri de bine (I.-GH.); (P): anevoie se cîștigă, lesne se cheltuește ¶ 2 Ⓕ A pierde vremea, a petrece (într’un loc): au cheltuit boierii cîteva zile acolo (LET.) ¶ 3 Ⓕ A risipi: nevoia de a-și ~ forța înmagazinată a tinereții (VLAH.) II. vb. refl. 1 A face cheltueli: De unde v’ați cheltuit, Dumnezeu să vă ’mplinească însutit și ’nmiit (MAR.) ¶ 2 Ⓕ A se osteni (ca să izbutească) [ung. költeni].
7. [DEX '98] CHELTUI, cheltuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.; (peior.) a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc. 2. A consuma, a folosi energie, timp etc. – Din magh. költeni.
8. [DLRLC] CHELTUI, cheltuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A întrebuința bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva; (cu sens peiorativ) a risipi, a irosi. Și-a cheltuit o bună parte din salariu. ▭ Cine trece, se oprește... Bea vin, punga-și cheltuiește. ALECSANDRI, P. P. 347. 2. Fig. (Cu privire la energie, putere, timp etc.) A întrebuința, a consuma, a folosi. Pentru a stabili normele alimentare, trebuie să știm cîtă energie cheltuiește organismul în 24 de ore. ▭ Stătuse noaptea pînă tîrziu ca să-și scoată timpul cheltuit cu garda. V. ROM. noiembrie 1953, 131. În anii 1902-1904 muncitorii au cheltuit multă energie în lupta pentru cucerirea comitetelor corporațiilor. IST. R.P.R. 456. ◊ Refl. pas. Expansiunea forțelor psihice, neputîndu-se cheltui în afară, se va concentra înăuntru. GHEREA, ST. CR. II 298. ♦ Refl. (Franțuzism, despre oameni) A-și consuma, a-și risipi forțele intelectuale sau fizice. Uite Spallazini cum se cheltuiește și se agită. CAMIL PETRESCU, T. II 191.
9. [DLRM] CHELTUI, cheltuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A întrebuința banii pentru a cumpăra sau a plăti ceva; (peior.) a risipi, a irosi banii. 2. Fig. A consuma, a folosi energie, timp etc. – Magh. költeni.
10. [Șăineanu, ed. VI] cheltuì v. 1. a întrebuința bani la ceva 2. fig. a risipi: nu vă cheltuiți puterile în zadar. [Ung. KÖLTENI].
11. [Scriban] cheltuĭésc v. tr. (ung. költeni). Daŭ banĭ pe ceva. Fig. Risipesc: a cheltuĭ puterea. Consum, întrebuințez: această fabrică cheltuĭește multă apă.
12. [DOOM 3] cheltui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cheltuiesc/cheltui, 2 sg. cheltuiești/cheltui, 3 sg. cheltuiește/cheltuie, imperf. 1 cheltuiam; conj. prez. 1 sg. să cheltuiesc/să cheltui, 3 să cheltuiască/să cheltuie
13. [DOOM 2] cheltui (a cheltui) vb., ind. prez. 1 sg. cheltuiesc / cheltui, imperf. 3 sg. cheltuia; conj. prez. 3 să cheltuiască / să cheltuie
14. [MDO] cheltui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cheltuiesc, conj. cheltuiască)
15. [IVO-III] cheltuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
16. [DER] cheltui (cheltuiesc, cheltuit), vb. – 1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau plăti ceva. – 2. A irosi, a prăpădi, a risipi. – 3. (Trans.) A vinde. – 4. (Refl., înv.) A face cheltuieli. – 5. (Refl.) A se strădui. Mag. költeni „a cheltui” (Cihac, II, 488). – Der. cheltuială, s. f. (faptul de a cheltui; bani cheltuiți; risipă; înv., provizii, merinde); cheltuielnic (var. cheltuios), adj. (înv., risipitor); cheltuitor, adj. (risipitor). Din rom. provine rut. keltuwati „a cheltui” (Miklosich, Wander., 16, cf. Berneker 500).
17. [DE] OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL