1. [MDA2] chelteu sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~eie; (reg) ~eauă / E: mg költö] (Trs) 1 Coș împletit din paie, din nuiele etc. 2 Obiect în formă de coș pentru pescuit.
2. [Scriban] cheltéŭ, V. tolteŭ.
3. [Scriban] toltéŭ și teltéŭ n., pl. eĭe (ung. töltö, care umple, adică „coș de turnat, de umplut”). Vest. Tîrnă, coș lat cu doŭă toarte. – În Arg. chelteŭ.
4. [DER] chelteu (-uri), s. n. – Coș. Mag. költö „obiect pentru transportat” (Drăganu, Dacor., III, 711). După Magyar Nyelvör, XXX, 55, se explică mai bine prin var. dialectală töltö. În Trans.
5. [DAR] chelteu, chelteauă, s.n. (reg., înv.) coș cu două toarte, împletit din paie, din nuiele de alun sau răchită.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL