1. [DLRLC] CHELIM s. n. v. chilim.
2. [DEX '09] CHELI, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel.
3. [DEX '09] CHILIM, chilimuri, s. n. (Pop.) 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim.
4. [MDA2] cheli [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~lesc / E: chel] 1-2 vti A rămâne sau a face să rămână fără păr Si: a pleșuvi. 3 vt (Fig) A goli.
5. [MDA2] chilim2 sn [At: DICȚ. / Pl: ~uri / E: tc kilim] 1 Covor (turcesc), cu două fețe. 2 Scoarță îngustă de circa un metru, înflorată. 3 Pătură cu flori, cu care se acoperă patul. 4 Broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava.
6. [MDA2] chilim1 sm vz chelem
7. [CADE] CHILIM (pl. -imuri) sn. Covor mare turcesc, scoarță (🖼 1110): ~urile se deosebesc de covoare fiindcă au două fețe (ION.); a poftit-o să șadă jos pe ~ (CAR.) [tc.]
8. [DEX '98] CHILIM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim.
9. [DLRLC] CHELI, chelesc, vb. IV. Intranz. A rămîne fără păr, a deveni chel. A chelit încă de tînăr.
10. [DLRLC] CHILIM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. A crescut sub ochii noștri. A învățat să facă chilimuri și covoare. VLAHUȚĂ, O. AL. I 291. Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă... a poftit-o să șază jos pe chilim, iar el, de pe divan, trăgînd ciubuc, s-a apucat a-i povesti. CARAGIALE, O. III 29. ◊ (Poetic) S-așternem soarelui chilim, Să ne pășească-n casă. TOMA, C. V. 484. 2. Un fel de broderie făcută cu lînă sau cu mătase groasă, colorată, pe etamină. – Variantă: (2) chelim s. n.
11. [DLRM] CHILIM, chilimuri, s. n. 1. Covor (turcesc) cu două fețe; scoarță înflorată. 2. Broderie făcută cu lînă sau cu mătase pe etamină. – Tc. kilim.
12. [Șăineanu, ed. VI] chilim n. covor țărănesc cu două fețe: chilim de Țarigrad FIL. [Turc. KILIM].
13. [Scriban] chelésc v. intr. (d. chel). Devin chel.
14. [Scriban] chilím n., pl. urĭ (turc. pers. kilim; ngr. kilími, bg. rut. ung. kilim). Vechĭ. Rar azĭ. Țol, scoarță, covor țărănesc.
15. [DOOM 3] cheli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelesc, 3 sg. chelește, imperf. 1 cheleam; conj. prez. 1 sg. să chelesc, 3 să chelească
16. [DOOM 3] chilim (pop.) s. n., pl. chilimuri
17. [DOOM 2] cheli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelesc, imperf. 3 sg. chelea; conj. prez. 3 să chelească
18. [DOOM 2] chilim (pop.) s. n., pl. chilimuri
19. [MDO] chilim
20. [DER] chilim (chilimuri), s..n – Covor, scoarță. – Mr. chilime. Tc. kilim (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Șeineanu, II, 111; Berneker 503; Lokotsch 1176; Ronzevalle 147; Vasmer 557), cf. ngr. ϰιλίμι, alb. kjilim, bg., rus., pol. kilim, sb. ćilim, rut. kylym.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL