1. [MDA2] cheleș, ~eașă smf, a [At: GORJAN, H. III, 26 / A: cheleș / Pl: ~i, ~e / E: tc keleš] 1-3 Chelbos (1-3).
2. [CADE] CHELEȘ adj. și sm. Chelbos: un prăpădit de argat de la grădinărie, ~ și osădit (ISP.) [tc.].
3. [DLRLC] CHELEȘ, cheleși, adj. m. (Învechit) Chel. A mai rămas un prăpădit de argat de la grădinărie. cheleș și dosădit, de n-are seamăn pe lume. ISPIRESCU, L. 153. ◊ (Substantivat) Bre, cheleș, ce faci tu aici? GORJAN, H. IV 26.
4. [DLRM] CHELEȘ, cheleși, adj. m. (Înv.) Chel. – Tc. keleș.
5. [Șăineanu, ed. VI] cheleș a. și m. cel ce are chelie: chemă pe argatul cel cheleș ISP. [Turc. KELEŠ].
6. [Scriban] chéleș m. (turc. keléš, chelbos. V. chel). Rar. Chel, pleșuv. – De aicĭ vine și numele munteluĭ Cheleș, schimbat în Peleș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL