1. [DEX '09] CHELBOȘI, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A deveni chelbos; p. gener. a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos.
2. [MDA2] chelboși [At: ALECSANDRI, T. 1541 / Pzi: ~șesc / E: chelbos cf chelboși] 1-2 vir A deveni chel. 3 vi A căpăta chelbe. 4 vr (D. animale) A-și pierde părul, penele. 5 vi (Fig; îe) Doar n-am ~t Doar n-am înnebunit.
3. [CADE] CHELBOȘI (-oșesc) vb. intr. 1 A deveni chelbos: un galben pe cinci chile? doar n’am chelboșit (ALECS.) ¶ 2 A cheli.
4. [DLRLC] CHELBOȘI, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A deveni chelbos, a cheli. ◊ Expr: Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! Un galbîn pe cinci chile [de orz]?... doar n-am chelboșit! ALECSANDRI, T. 1541.
5. [DLRM] CHELBOȘI, chelboșesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A deveni chelbos, a cheli. ◊ Expr. Doar n-am chelboșit! = doar n-am înnebunit! – Din chelbos.
6. [Șăineanu, ed. VI] chelboșì v. Mold. a căpăta chelbe: doar n’am chelboșit AL.
7. [Scriban] chelboșí v. intr. (d. chelbos). Fam. Iron. Devin chelbos orĭ chel. Fig. (Mold.). Ajung un prost, mă prostesc: dor n’am chelboșit să vînd marfa așa de eftin! – Rar și chelbășesc (d. chelbaș) întrebuințat și tr. cu înț. de a „înșela la vînzare”.
8. [DEX '09] CHELBOS, -OASĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os.
9. [MDA2] chelbos, ~oasă [At: NEGRUZZI, S. I, 249 / Pl: ~oși, ~oase / E: chelbe + -os] 1-2 smf, a (Persoană) plin(ă) de chelbe (2). 3 a Chel.
10. [CADE] CHELBOS, -OASĂ adj. și sm. f. 1 🩺 Cu capul plin de chelbe: chelbosului tichie de mărgăritar îi trebue! (SAD.) ¶ 2 Chel, pleșuv: chelbosul lesne se tunde (ZNN.).
11. [DLRLC] CHELBOS, -OASĂ, chelboși, -oase, adj. (Mold.) Care are chelbe; p. ext. chel. Om chelbos. ◊ (Substantivat) Chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebuie. NEGRUZZI, S. I 249.
12. [DLRM] CHELBOS, -OASĂ, chelboși, -oase, adj. (Reg.; adesea substantivat) Care are chelbe; p. ext. chel. – Din chelbe + suf. -os.
13. [Șăineanu, ed. VI] chelbos a. Mold. plin de chelbe: chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebue NEGR.
14. [Scriban] chelbós, -oásă adj. (d. chelbe). Plin de chelbe. Iron. Chel. Fig. Păcătos, pîrlit, calic.
15. [DOOM 3] chelboși (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșesc, 3 sg. chelboșește, imperf. 1 chelboșeam; conj. prez. 1 sg. să chelboșesc, 3 să chelboșească
16. [DOOM 2] chelboși (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chelboșesc, imperf. 3 sg. chelboșea; conj. prez. 3 să chelboșească
17. [DOOM 3] chelbos (pop.) adj. m., s. m., pl. chelboși; adj. f., s. f. chelboasă, pl. chelboase
18. [DOOM 2] chelbos (pop.) adj. m., s. m., pl. chelboși; adj. f., s. f. chelboasă, pl. chelboase
19. [DLRLV] CHELBOS adj. (Mold.) Bolnav de chelbe. Muștele carele să pun pe capul celor chelboși să pun și pe masa împăratului. B 1774, 37r. Etimologie: chelbe + suf. -os. Vezi și chelbe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL