1. [MDA2] chelbăși vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~șesc / E: chelbaș cf chelboși] (Reg) A chelboși.
2. [MDA2] chelboși [At: ALECSANDRI, T. 1541 / Pzi: ~șesc / E: chelbos cf chelboși] 1-2 vir A deveni chel. 3 vi A căpăta chelbe. 4 vr (D. animale) A-și pierde părul, penele. 5 vi (Fig; îe) Doar n-am ~t Doar n-am înnebunit.
3. [Scriban] chelbășésc, V. chelboșesc.
4. [Scriban] chelboșí v. intr. (d. chelbos). Fam. Iron. Devin chelbos orĭ chel. Fig. (Mold.). Ajung un prost, mă prostesc: dor n’am chelboșit să vînd marfa așa de eftin! – Rar și chelbășesc (d. chelbaș) întrebuințat și tr. cu înț. de a „înșela la vînzare”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL