1. [DEX '09] CHEFNI, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Rar; despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică.
2. [MDA2] chefni vi [At: CIHAC II, 61 / V: ~eoni, ~emni, ~egni / Pzi: ~nesc / E: ns cf cheof, clefăi] 1 (D. câini) A lătra de bucurie (când au dat de urma vânatului). 2 A clefăi.
3. [MDA2] chegni v vz chefni
4. [MDA2] chemni v vz chefni
5. [MDA2] cheofni v vz chefni
6. [MDA2] cheoni v vz chefni
7. [MDA2] chevni v vz chefni
8. [CADE] CHEFNI (-nesc) vb. intr. A lătra, a chelălăi: lăsînd în urma lor toți cîinii mahalalei lătrînd și chefnind (DLVR.).
9. [CADE] ❍ CHEGNI (-gnesc) vb. intr. Olten. (VÎRC.) = CHEFNI.
10. [CADE] ❍ CHEMNI = CHEFNI.
11. [DEX '98] CHEFNI, pers. 3 chefnește, vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vânatul, manifestându-și bucuria etc.); a țăhni. – Formație onomatopeică.
12. [DLRLC] CHEFNI, chefnesc, vb. IV. Intranz. (Rar, despre cîini) A lătra (manifestîndu-și bucuria, mai ales la vînătoare). Din urmă îl goneau [pe bour] adulmecînd patru cîini, înșirați unul după altul și chefnind cu glasuri diferite. SADOVEANU, F. J. 374. Lăsînd în urma lor toți cîinii mahalalei lătrînd și chefnind a bucurie. DELAVRANCEA, la TDRG.
13. [DLRM] CHEFNI, chefnesc, vb. IV. Intranz. (Despre cîini) A lătra scurt, repetat și agitat (urmărind vînatul, manifestîndu-și bucuria etc.). – Onomatopee.
14. [Șăineanu, ed. VI] chefnì v. 1. a chelălăi (de câini) Od. [Onomatopee]. V. clefăì.
15. [Scriban] chefnésc v. intr. (imit ca și scheun, țifnesc ș. a.). Se zice despre cîne orĭ despre lup cînd scheaună de bucurie că vînatu e aproape orĭ (cînele) de bucurie c’a venit stăpînu luĭ: lupaniĭ slobozeaŭ chefnirĭ rare după ĭepurĭ (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Bufnesc de rîs. – La Cant. cehnesc. V. brehnesc.
16. [DOOM 3] chefni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. chefnește, 3 pl. chefnesc, imperf. 3 sg. chefnea; conj. prez. 3 să chefnească
17. [DOOM 2] chefni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. chefnește, imperf. 3 sg. chefnea; conj. prez. 3 să chefnească
18. [DER] chefni (-nesc, -it), vb. – A lătra. Formație expresivă. Se spune mai ales despre lătratul cîinilor cînd semnalează că au dat de urma cerbului. – Der. chefnit, s. n. (lătrat).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL