1. [DEX '09] CHEFLIU, -IE, cheflii, adj., s. m. și f. (Om) căruia îi plac chefurile; p. ext. (om) cu chef, amețit de băutură; (om) vesel, binedispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli).
2. [MDA2] chefliu, ~ie [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: tc kefli] 1 a Vesel. 2 a Bine dispus. 3-4 smf, a (Om) căruia îi plac chefurile. 5 a Cu chef. 6 a Amețit de băutură.
3. [CADE] CHEFLIU adj. 1 Care e totdeauna cu voie bună, cu chef, vesel: îmi place să te văz ~ și vesel (CAR.) ¶ 2 Căruia-i place să facă chef, să petreacă la chefuri: fiind de firea lui ~ avea pe lîngă dînsul tot prieteni de teapa lui (ISP.) ¶ 3 Cherchelit, cam beat [tc.].
4. [DEX '98] CHEFLIU, -IE, cheflii, adj. Căruia îi plac chefurile; p. ext. cu chef, amețit de băutură; vesel, bine dispus. – Din tc. keyfli (lit. keyifli).
5. [DLRLC] CHEFLIU,-IE, cheflii, adj. Căruia îi plac chefurile; p. ext. cu chef, amețit de băutură; vesel, bine dispus. La scara vaporului îi ieși înainte un camarad chefliu. BART, E. 190. Acest Bacus, fiind de firea lui chefliu, avea pe lîngă dînsul tot prieteni de teapa lui. ISPIRESCU, U. 103. Iacă sosea Neculcea, Cam băut și cam chefliu, Cu cheful de zurbagiu. TEODORESCU, P. P. 546.
6. [DLRM] CHEFLIU, -IE, cheflii, adj. Căruia îi plac chefurile; p. ext. cu chef, amețit de băutură; vesel, bine dispus. – Tc. keyfli.
7. [Șăineanu, ed. VI] chefliu a. 1. care e totdeauna cu chef, vesel; 2. cui place a face chef: om chefliu; 3. amețit, beat: io, cumnată, o să viu, cum mă vezi așa chefliu! POP. [Turc. KEFLI].
8. [Scriban] cheflíŭ, -íe adj. (turc. kefli). Fam. Bine dispus, vesel. Ĭubitor de chef, de beție. Cam beat, amețit.
9. [DOOM 3] chefliu (desp. che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflie, pl. m. și f. cheflii
10. [DOOM 2] !chefliu (che-fliu/chef-liu) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. cheflie; pl. m. și f. cheflii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL