1. [MDA2] chefăluit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S., ap. DA / Pl: ~iți, ~e / E: chefului] (Înv) 1 Care a chefuit. 2 Care e amețit de băutură.
2. [DEX '09] CHEFĂLUI, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui.
3. [MDA2] chefălui vr [At: NEGRUZZI, S. I, 222 / V: ~ful~ / Pzi: ~esc / E: chef] (Mol) A se îmbăta.
4. [MDA2] chefului v vz chefălui
5. [CADE] CHEFĂLUI (-ăluesc) l. 1 vb. intr. Mold. A petrece în chefuri; (P): unii sapă și muncesc, alții beau, chefăluesc (ZNN.). II. vb. tr. și refl. A (se îmbăta ușor, a (se) chercheli: mi ți l-am chefăluit frumos, de-am prefăcut zapisul (ALECS.); la nunta d-sale m’am chefăluit, să nu bănuești (GN.).
6. [DLRLC] CHEFĂLUI, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. De la o vreme se chefăluiește Ivan cum se cade, și unde nu începe a chiui... CREANGĂ, P. 310. Boierii s-o cam chefăluit. ALECSANDRI, T. 554. Vreu să ne întrecem la masă, măcar să știu că m-oi chefălui. NEGRUZZI, S. I 222.
7. [DLRM] CHEFĂLUI, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din chef.
8. [Șăineanu, ed. VI] chefăluì v. Mold. a chefui: boierii s’au chefăluit AL.
9. [Scriban] chefăluĭésc, chefelésc, V. chefuĭesc.
10. [DOR] chefăluit adj. m., pl. chefăluiți; f. sg. chefăluită, pl. chefăluite
11. [DOOM 3] chefălui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă chefăluiesc, 3 sg. se chefăluiește, imperf. 1 sg. mă chefăluiam; conj. prez. 1 sg. să mă chefăluiesc, 3 să se chefăluiască; imper. 2 sg. afirm. chefăluiește-te; ger. chefăluindu-mă
12. [DOOM 2] !chefălui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chefăluiește, imperf. 3 sg. se chefăluia; conj. prez. 3 să se chefăluiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL