1. [MDA2] chedve sf [At: CV, 1949, nr. 1, 335 / E: mg kedv] (Trs; mgm; rar) 1 Plăcere. 2 Poftă. 3 Voie bună.
2. [DLRLV] CHEDVE s. f. (Trans. SV) Plac, bunăvoință. Kedva ta szze o dobendeszk. PSALT. SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. kedv(e). Vezi și cheatviș, chetvălui.
3. [DRAM 2021] chedve, adj. (reg.) Vesel, drag, plăcut: „Când ț-a fi lumea mai dragă / Sugă-te-o șerpoaie neagră! / Când ți-a fi lumea mai chedve / Sugă-te-o șerpoaie verde!” (D. Pop, 1978: 232). – Din magh. kedv „poftă, chef” (MDA); din magh. kedves „drag, scump; plăcut; amabil”.
4. [DRAM 2015] chedve, adj. – (reg.) Vesel, drag, plăcut: „Când ț-a fi lumea mai dragă / Sugă-te-o șerpoaie neagră! / Când ți-a fi lumea mai chedve / Sugă-te-o șerpoaie verde!” (D. Pop, 1978: 232). – Din magh. kedv „poftă, chef” (MDA); din magh. kedves „drag, scump; plăcut; amabil”.
5. [DRAM] chedve, adj. – Vesel, drag, plăcut: „Când ț-a fi lumea mai dragă / Sugă-te-o șerpoaie neagră! / Când ți-a fi lumea mai chendve / Sugă-te-o șerpoaie verde!” (D. Pop 1978: 232). – Din magh. kedves „drag, scump; plăcut; amabil”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL