1. [CADE] * CFITUI (-uesc) vb. refl. fam. A se achita: altă ambiție n’am decît să mă cfituesc de d-ta? (ALECS.) [cfit].
2. [Șăineanu, ed. VI] cfituì v. Mold. a (se) achita: cum moiu cfitui de datoria lui? AL.
3. [DAR] cfitui, cfituiesc, vb. IV (reg.) a (se) achita.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL