1. [DEX '09] CIOZVÂRTĂ, ciozvârte, s. f. Sfert dintr-un animal tăiat; p. ext. bucată mare de carne tăiată din trupul unui animal; halcă. – Din bg. četvărt.
2. [MDA2] ciozvârtă sf [At: (a. 1719) IORGA, S. D. I-II, 231 / V: cervârște, cerfârtie, cesvărtă, cesv~, cetv~, cez~, ciofartă, ciortv~, ciosvârtă, ciosv~, ciosvârte, ciosvârț, ciovărstă, ciov~, ciovârte / Pl: (înv) ~rți, ~e / E: vsl четрътъ] 1 (Înv) Sfert dintr-o măsură de capacitate. 2 (Spc) Sfert dintr-un animal tăiat. 3 (Reg) Jumătate de miel. 4 (Reg) Picior de miel Si: coapsă Cf arm, but. 5 (Pex; reg) Bucată mare de carne tăiată din trupul unui animal Si: halcă. 6 (Pan; reg) Lemn tăiat în patru Si: (reg) draniță. 7 (Reg) Grămadă de crengi așezate regulat pentru vânzare Cf cirtă.
3. [MDA2] cesvârtă sf vz ciozvârtă
4. [MDA2] cetvârtă sf vz ciosvărtă
5. [MDA2] cezvârtă sf vz ciosvârtă
6. [MDA2] ciobârtă sf vz ciovârtă
7. [MDA2] ciofârtă sf vz ciozvârtă
8. [MDA2] ciortvârtă sf vz ciozvârtă
9. [MDA2] ciosvărtă sf vz ciozvârtă
10. [MDA2] ciosvârtă sf vz ciozvârtă
11. [MDA2] ciosvârte sf vz ciozvârtă
12. [MDA2] ciosvârț sm vz ciozvârtă
13. [MDA2] ciovârstă sf vz ciozvârtă
14. [MDA2] ciovârtă sf vz ciozvârtă
15. [MDA2] ciovârte sf vz ciozvârtă
16. [MDA2] cizvârtă sf vz ciozvârtă
17. [CADE] CESVÎRTĂ 👉 CIOSVÎRTĂ.
18. [CADE] ‡ CETVÎRTĂ (pl. -irți) sf. Sfert [vsl. četvŭrtŭ].
19. [CADE] CIOSVÎRTĂ, CESVÎRTĂ (pl. -rte, -rți) Un sfert dintr’o vită tăiată (în spec. dintr’un miel, dintr’un ied sau dintr’un porc) [= CETVÎRTĂ].
20. [DLRLC] CIOZVÎRTĂ, ciozvîrte și ciozvîrți, s. f. Sfert dintr-un animal tăiat, îndeosebi piciorul de dinapoi (v. but, arm); bucată mare de carne (v. halcă, hartan). Nene, să înroșim și noi ouă... – Ce prostie! Ouă roșii?... – Dar o ciozvîrtă de miel? DELAVRANCEA, H. T. 16. În dăsagi de se uita, Ciozvîrți de carne vedea. TEODORESCU, P. P. 503. ◊ (În legătură cu verbele «a face s, «a pune», «a așeza» etc.) Apoi paloșul scotea. Patru ciozvîrți îl făcea. TEODORESCU, P. P. 593.
21. [DLRM] CIOZVÎRTĂ, ciozvîrte, s. f. Sfert dintr-un animal tăiat; p. ext. bucată mare de carne; halcă. – Bg. četvărt.
22. [Șăineanu, ed. VI] cesvârtă f. V. ciosvârtă.
23. [Șăineanu, ed. VI] ciosvârtă f. a patra parte dintr’o vită tăiată: ciosvârtă de miel, de berbec. [Vechiu rom. cetvârtă = slav. ČETVŬRTĬ, sfert].
24. [Scriban] cetvîrtă, V. cĭozvîrtă.
25. [Scriban] cezvîrtă, V. cĭozvîrtă.
26. [Scriban] cĭofîrtă, V. cĭozvîrtă.
27. [Scriban] cĭozvîrtă f., pl. e și țĭ (din vechĭu cetvîrtă, d. vsl. četvrŭtŭ, sfert. V. cĭocîrtesc). Sfert de animal la bucătărie, ciric, butuc, picĭor cu o bucată cu carne: Apoĭ paloșu scotea, Patru cĭozvîrțĭ îl făcea (Teod. 593). – Și cezvîrtă, cĭovîrtă și cĭofîrtă. În Mold. cĭofirtă, „sfert de stînjin de lemne”.
28. [DOOM 3] ciozvârtă s. f., g.-d. art. ciozvârtei; pl. ciozvârte
29. [DOOM 2] ciozvârtă s. f., g.-d. art. ciozvârtei; pl. ciozvârte
30. [MDO] ciozvîrtă
31. [IVO-III] ciosvârtă, -ți.
32. [DER] ciosvîrtă (ciosvîrte), s. f. – 1. (Înv.) Sfert, a patra parte. – 2. Sfert dintr-un animal. – 3. Băț care provine dintr-un lemn tăiat în patru părți. – 4. Parte, bucată de carne, halcă. – Var. cesvîrtă, (înv.) cetvîrtă, cetvert. Sl. četvrŭtŭ „sfert”, probabil prin intermediul unei forme *čestvrŭtŭ datorită contaminării cu sl. čestŭ „parte” (Pușcariu, Dacor., VI, 313 și VIII, 114; Pușcariu, Lr., 291; DAR; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 52); cf. bg. četvrŭtŭ, sb. četvrt. Cf. sfert. – Der. ciosvîrti, vb. (a face bucăți).
33. [Argou] ciosvârtă, ciosvârte s. f. (deț.) deținut desconsiderat de ceilalți deținuți.
34. [DAR] ciosvârtă, ciosvârte, s.f. 1. (înv.) a patra parte dintr-un întreg; sfert, firtă. 2. (reg.) sfert, pătrar dintr-un animal tăiat, ciric, coapsă, arm, but. 3. (reg.) lemn crăpat în patru, draniță. 4. (reg.) grămadă de crengi de vânzare; cirtă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL