Definiție și ce înseamnă cetaceu

1. [DEX '09] CETACEU, cetacee, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere acvatice care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui pește și cu membrele anterioare transformate în lopeți; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. cétacé.

2. [MDA2] cetaceu sn [At: DA / Pl: ~cee / E: fr cétacé] (Zlg) 1 (Lpl) Ordin de mamifere acvatice de mari dimensiuni, cu corpul de forma unui pește. 2 Animal aparținând ordinului cetaceelor (1) Vz chit.

3. [CADE] * CETACEU (pl. -cee) sn. 🐒 Ordin de mamifere marine care au formă de pește; acest ordin cuprinde cele mai mari animale din epoca actuală, ca balena, delfinul lamantinul, cașalotul, etc. [fr.].

4. [DLRLC] CETACEU, cetacee, s. n. Mamifer de mărime considerabilă (putînd ajunge pînă la 30 m lungime), care are forma unui pește și trăiește în mare. ♦ (La pl.) Ordinul din care fac parte aceste animale. Balena și delfinul fac parte din ordinul cetaceelor.

5. [DLRM] CETACEU, cetacee, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere de mărime considerabilă, care au forma unui pește și trăiesc în mare; (și la sg.) animal mamifer care face parte din acest ordin. Balena este un cetaceu. – Fr. cétacé.

6. [Șăineanu, ed. VI] cetaceu n. se zice de mamiferele marine care seamănă chitului sau balenei.

7. [Scriban] *cetacéŭ, -ée adj., pl. f. tot așa (lat. cetáceus, d. cetus, vgr. kêtos, chit). Zool. Care e din familia balenelor, cașaloților și delfinilor: animal cetaceŭ. N. Pl. Familia balenelor ș. a. V. mamifer.

8. [MDA2] țetație[1] sf vz cetaceu

9. [DN] CETACEE s.n.pl. Ordin de mamifere marine foarte mari, cuprinzînd balena, cașalotul, delfinul; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -ce-e, sg. invar. și cetaceu. / < fr. cétacés, cf. lat. cetus, gr. kete – pește mare].

10. [MDN '00] CETACEE s. n. pl. ordin de mamifere marine cu corpul în formă de pește: balenele, delfinii etc. (< fr. cétacés)

11. [DOOM 3] cetaceu (animal) s. n., art. cetaceul; pl. cetacee

12. [DOOM 2] cetaceu (animal) s. n., art. cetaceul; pl. cetacee

13. [MDO] cetaceu, pl. cetacee

14. [DE] CETACEE (< fr. {i}; {s} lat. cetus) s. n. pl. Ordin de mamifere placentare care include speciile cele mai vechi și bine adaptate la mediul acvatic (ex. balena, delfinul, cașalotul). Au membrele anterioare transformate în palete înotătoare, iar cele posterioare sînt de regulă absente. Tipurile primitive păstrează unele caractere ancestrale, probabil de carnivor terestru. În România, resturi fosile se cunosc în depozitele sarmațiene.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro