1. [MDA2] ciutac3 [At: URECHE, ap. LET. I, 203/11 / V: (înv) citac, cetac / Pl: ~aci / E: tc çitak] 1-2 sm, a (Care e) bulgar turcit. 3-4 sm, a (Care este) locuitor turc din Dobrogea. 5 sm (Dep) Turc. 6 a Prost. 7 a Stângaci.
2. [MDA2] ciutac2 sm [At: H V, 335 / Pl: ~aci / E: ciut + -ac] (Reg) 1 Tufan retezat la o înălțime oarecare și ale cărui ramuri au crescut în jos. 2 Cioată.
3. [MDA2] ciutac1 [At: DAMÉ, T. 28 / Pl: ~aci / E: ciut + -ac] 1-2 sm, a (Bou) care nu are corn. 3-6 sn, a (Corn) scurt (sau rupt).
4. [CADE] CIUTAC I. adj. Cu coarne foarte mici, aproape ciut. II. adj. și sm. Poreclă dată Turcilor: Turci ~i și Moldoveni toarte mulți (LET.).
5. [DLRLC] CIUTAC, ciutaci, s. m. Rest din lemnul de armare, rezultat prin tăierea acestuia la dimensiunile necesare. Martin... i-a dat Elizei securea și ciutacii. DAVIDOGLU, M. 78.
6. [DLRM] CIUTAC, ciutaci, s. m. Rest din lemnul de armare, rezultat prin tăierea acestuia după dimensiunile necesare. – Din ciut + suf. -ac.
7. [Șăineanu, ed. VI] ciutac a. ciut (de vite): coarnele mici ciutace.
8. [Scriban] 2) cĭutác, -ă adj. și s. (turc. čitak, čatak, Turc de la Balcanĭ saŭ Dunăre, cu pronunțarea deosebită, supt infl. luĭ cĭutac 1). Iron. Turc de pin Dobrogea. – Și cetac.
9. [Scriban] 1) cĭutác, -ă adj., pl. f. e (d. cĭut. Cp. cu butac). Se zice despre boiĭ și vacile cu coarne scurte. Circumcis.
10. [MDA2] cetac sm vz ciutac3
11. [MDA2] șutac2 sm vz ciutac
12. [Șăineanu, ed. VI] Ciutaci m. pl. porecla Turcilor, mai ales a celor din Dobrogea: ianiceri, spahii, tot felul de Ciutaci năpădise satele ISP. [Turc. ČITAK].
13. [Scriban] cetác, V. cĭutac 2.
14. [DER] ciutac s. m. – 1. Turc sau bulgar mahomedan din Dobrogea. – 2. Țărănoi, necioplit, netot. – Var. citac. Tc. çitak (DAR).
15. [DAR] ciutac adj. m. și s.m. (reg.) 1. (adj.) prost, stângaci, nerod, nătăfleață. 2. (s.m.) bulgar turcit din Turcia nordică; turc din Dobrogea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL