1. [DEX '09] CERVICAL, -Ă, cervicali, -e, adj. Care ține de partea dinapoi a gâtului; de la ceafă. – Din fr. cervical.
2. [MDA2] cervical, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr cervical] 1 Care ține de partea dinapoi a gâtului. 2 De la ceafă.
3. [CADE] * CERVICAL adj. 🫀 Ce ține de ceafă: nervi ~i; vertebră ~ă (🖼 1082); arteră ~ă (🖼 1083) [fr.].
4. [DEX '98] CERVICAL, -Ă, cervicali, -e, adj. Care ține de partea dindărăt a gâtului; de la ceafă. – Din fr. cervical.
5. [DLRLC] CERVICAL, -Ă, cervicali, -e, adj. (Anat.) Care ține de partea dindărăt a gîtului; de la ceafă. Regiunea cervicală este compusă din șapte vertebre, numite vertebre cervicale.
6. [DLRM] CERVICAL, -Ă, cervicali, -e, adj. Care ține de partea dindărăt a gîtului; de la ceafă. – Fr. cervical.
7. [DN] CERVICAL, -Ă adj. Din partea posterioară a gîtului; de la ceafă. // (În forma cervico-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) partea posterioară a gîtului”, „(în formă de) gît”, „col”. [< fr. cervical, cf. lat. cervix – ceafă].
8. [DN] CERVICAL s.n. (Liv.) Pernă pe care se pune capul. [< fr. cervical, cf. lat. cervix – ceafă].
9. [MDN '00] CERVICAL, -Ă I. adj. referitor la partea posterioară a gâtului sau la gâtul unor organe. II. s. n. pernă pe care se pune capul. (< fr. cervical)
10. [Scriban] *cervicál, -ă adj. (lat. cervicalis, d. cervix, ceafă. V. cerbice). Anat. De la ceafă: mușchĭ cervical.
11. [DOOM 3] cervical adj. m., pl. cervicali; f. cervicală, pl. cervicale
12. [DOOM 2] cervical adj. m., pl. cervicali; f. cervicală, pl. cervicale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL