1. [DRAM 2021] certez, certeze, (certej), s.n. (înv.) Teren obținut prin defrișare. ■ (top.) Certez, arătură și fânață în Cernești; deal în loc. Dealul Mare, fânațe în Oncești; Certeze, deal în Vima Mică, deal în Săliștea de Sus; Certej, deal în Sălnița. ■ „Credem că în limba română veche a existat apelativul certez, certej, certeze, care avea sensul de teren obținut prin defrișare. Azi, termenul s-a desemantizat” (Vișovan, 2008: 30). – Din certi „a defrișa” + suf. -ez, cf. și alte apelative slave formate cu suf. -ež (Frățilă).
2. [DRAM 2015] certez, certeze, (certej), s.n. – (reg.; arh.) „Credem că în limba română veche a existat apelativul certez, certej, certeze, care avea sensul de teren obținut prin defrișare. Azi, termenul s-a desemantizat” (Vișovan, 2008: 30). ♦ (top.) Certez, arătură și fânață (în Cernești); deal în loc. Dealul Mare, fânațe în Oncești; Certeze, deal în Vima Mică, deal în Săliștea de Sus; Certej, deal în Sălnița. – Din certi „a defrișa” + suf. -ez, cf. și alte apelative slave formate cu suf. -ež (Frățilă).
3. [DRAM] certez, -uri, s.n. – (top.) Arătură și fânață (la Cernești). – Denumirea are la bază un termen dialectal, „certez”, cu sens de defrișare. În graiurile ucrainene se mai menține verbul čerti „a defrișa; a lua coaja de pe copaci” (Vișovan 2002).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL