1. [DEX '09] CERȘETOR, -OARE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitor, -oare s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor.
2. [MDA2] cerșetor, ~oare [At: ANON. CAR. / V: ~șit~, ~șăt- / Pl: ~i, ~oare / E: cerși + -tor] 1-2 smf, a (Om) care cerșește Si: calic, pomanagiu.
3. [CADE] CERȘETOR, CERȘITOR, -TOARE sm. f. 1 Persoană care cerșește, care trăește din cerșit, milog, calic: Numai un cerșetor de-ar fi, Toți cu zahar l-ar hrăni (PANN); (P): sacul cerșetorului n’are fund, cerșetorului, cît să-i dai, niciodată nu-i mulțumit; Ⓕ: devin... cerșetori de slujbe pe la ușile ministerelor (VLAH.).
4. [DLRLC] CERȘETOR, -OARE s. m. și f. v. cerșitor.
5. [DLRM] CERȘETOR, -OARE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. [Var.: cerșitor, -oare s. m. și f.] – Din cerși + suf. -(i)tor.
6. [Șăineanu, ed. VI] cerșetor a. și m. care cerșește sau cere cu umilință: o simplă rugă de ploaie cerșetoare AL.
7. [DEX '09] CERȘITOR, -OARE s. m. și f. v. cerșetor.
8. [MDA2] cerșător, ~oare smf, a vz cerșetor
9. [MDA2] cerșitor, ~oare smf, a vz cerșetor
10. [MDA2] cobăltoc sm [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 99 / V: cocâl~ / Pl: ~oci / E: contaminare mg kóbol și (s)zarándok] (Reg) Cerșetor.
11. [DLRLC] CERȘITOR, -OARE, cerșitori, -oare, s. m. și f. (În orînduirile bazate pe exploatare) Persoană foarte săracă (de multe ori infirmă), lipsită de orice mijloace de existență și care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. Harap-Alb descăleca și, spre mai mare mirarea- lui, numai iaca îl întîmpină în pragul ușii cerșitoarea căreia- îi dăduse el un ban de pomană. CREANGĂ, P. 213. Cînd, la urma tuturor, Iată-un biet de cerșitor în spinare cu desag Și în mînă c-un toiag. ALECSANDRI, P. P. 129. – Variantă: cerșetor, -oare s. m. și f.
12. [Scriban] cerșitór și cerșetór, -oáre d. (din cercetor, cum se zice în sudu Moldoveĭ, d. lat. circĭtor, care dă tîrcoale, negustor ambulant, infl. de cerșesc). Care cerșește, care cere de pomană, milog, calic. V. colduș.
13. [DOOM 3] cerșetor s. m., pl. cerșetori
14. [DOOM 2] cerșetor s. m., pl. cerșetori
15. [IVO-III] cerșitor, -toare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL