1. [DEX '09] CERDĂCUȚ, cerdăcuțe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui cerdac; cerdăcel. – Cerdac + suf. -uț.
2. [MDA2] cerdăcuț sn [At: IORGA, N. R. A. I, 251 / Pl: ~e și ~uri / E: cerdac + -uț] 1-14 Cerdăcel (1-14).
3. [DEX '98] CERDĂCUȚ, cerdăcuțe, s. n. Diminutiv al lui cerdac; cerdăcel. – Cerdac + suf. -uț.
4. [DLRM] CERDĂCUȚ, cerdăcuțe, s. n. Diminutiv al lui cerdac.
5. [CADE] CERDĂCEL (pl. -cele), CERDĂCUȚ, (pl. -uțe) sn. dim. CEARDAC: la toată casa în cetate cîte un cerdăcuț de acea materie de marmure se află (CANT.).
6. [DOOM 3] cerdăcuț (rar) s. n., pl. cerdăcuțe
7. [DOOM 2] cerdăcuț (rar) s. n., pl. cerdăcuțe
8. [DLRLV] CERDĂCUȚ s.n. (Mold.) Diminutiv al lui cerdac (1). La toată casa în cetate cîte un cerdăcuț de acea materie de marmure se afla. CANTEMIR, IST. Etimologie: cerdac + suf. -uț. Vezi și cerdac, cerdăcel. Cf. cerdăcel (1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL