1. [DEX '09] CERCETA, cercetez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. ♦ Tranz. A face cercetări (2); a studia, a consulta. ♦ Tranz. A căuta. 2. Tranz. A căuta să afle; a se informa; a iscodi. 3. Tranz. A întreba, a chestiona. ♦ (Jur.) A face o cercetare (3); a ancheta. 4. Tranz. (Mil.) A efectua o cercetare (4). 5. Tranz. (Pop.) A vizita. – Lat. circitare „a da târcoale”.
2. [MDA2] cerceta vt [At: PRAV. 288 / V: -rcăta / Pzi: ~tez și (înv) cearcet / E: ml circitare „a da târcoale”] 1 A înconjura spre a vedea din toate părțile. 2 A examina cu atenție, din toate punctele de vedere. 3 A privi de aproape spre a se convinge de starea unui lucru Si: a examina. 4 A verifica dacă un rezultat la calcul este just. 5 (Înv) A controla la vamă. 6 A revizui. 7 (Înv) A examina un școlar la lecții. 8 A observa. 9 A căuta (69). 10 A face studii științifice. 11 (Jur) A studia o cauză, spre a putea da sentință Si: a căuta (44), (înv) a încerceta (1). 12 (Jur; înv) A judeca un proces Si: a căuta (45), (înv) a încerceta (2). 13 A examina din punct de vedere legal Si: (înv) a încerceta (3). 14 A ancheta. 15 A investiga. 16 A supune unui interogatoriu Si: (înv) a încerceta (6). 17 A căuta să se informeze. 18-19 (Înv) A vizita (pe cineva sau) ceva. 20 (Înv) A se oferi pentru a veni cuiva în ajutor. 21 (Înv) A compătimi. 22 A mângâia. 23 (Înv) A purta de grijă cuiva. 24 A pune la încercare Si: a cerca (19). 25 A ispiti. 26 (Înv) A răsplăti. 27 (Înv) A pedepsi.
3. [CADE] CERCETA (-etez) vb. tr. și intr. 1 † A se duce în casa cuiva, a vizita: Mai rar să mă cercetezi. Că prea mult mă ’ndatorezi (PANN) ¶ 2 A căuta cu luare aminte în toate părțile; a iscodi: puse să cerceteze prin chilii, prin pivnițe și, neaflînd pe nimeni, crezu c’a fost amăgit (ODOB.) ¶ 3 A se uita în toate părțile cu băgare de seamă: cercetă de jur împrejur cu ochii, să nu fi văzut cineva din școală cele petrecute (CAR.) ¶ 4 A inspecta: împărăteasa se duse să cerceteze găinile și să vadă de cotețe (ISP.) ¶ 5 A întreba, a cere lămuriri, a se informa: aflase... de pe la alți chirigii... pe care-i cercetase despre drum (ISP.) ¶ 6 ⚖️ A căuta, prin întrebări făcute unora și altora, să afle adevărul cu privire la o afacere judiciară, a ancheta ¶ 7 A căuta să descopere tainele unei științe, să afle adevărul asupra unei chestiuni științitice [lat. cĭrcĭtare].
4. [DEX '98] CERCETA, cercetez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. ♦ Tranz. A studia, a consulta. ♦ Tranz. A căuta. 2. Tranz. A căuta să afle; a se informa; a iscodi. 3. Tranz. A întreba, a chestiona. ♦ (Jur.) A face o cercetare; a ancheta. 4. Tranz. (Pop.) A vizita. – Lat. circitare „a da târcoale”.
5. [DLRLC] CERCETA, cercetez, vb. I. Tranz. 1. A examina cu atenție; a observa, a controla. Începea goana pe scară, cîte două și trei trepte deodată, cu vreo două opriri la vreo două grilajuri de fier, unde controlorii vă cercetau biletele. PAS, Z. I 188. Un om, c-un ciocan de fier într-o mînă și c-o cheie pentru mutelci în alta, s-apropie de gară, cer cetind cu de-amănuntul închegătura liniei. SP. POPESCU, M. G. 28. Le cercetează [rozele] tremurind Nedumerită, mititica, De ce s-au stins așa curînd?- Nu le făcuse doar nimica. IOSIF, PATR. 43. Fata împăratului, după ce se uită și cercetă mai toate armele, își alese o sabie cam ruginită. ISPIRESCU, L. 21. Dă-l încoace, fătul meu, Ca să-l cercetez și eu, Și să-ți spun adevărat Dac-ai fost tu înșelat. ALECSANDRI, P. P. 137. ◊ Refl. reciproc. Prin spiralele fumului se mai cercetau încă, încercînd flecare să descifreze în trăsăturile celuilalt. C. PETRESCU, A. 281. 2. A face cercetări; a studia, a medita, a consulta. Geologia pătrunde mai adînc în structura scoarței, cercetează cauzele care au produs schimbările ei. GEOLOGIA 6. Romînul... cercetînd originea și limba lui, se văzu că e roman. NEGRUZZI, S. I 202. 3. A căuta. Cercetîndu-l de-amărunțelul, au aflat floarea în tureatca ciubotei. SBIERA, P. 101. Venea încet-încet, De la Dunăre-n Șiret, Vadurile străbătînd, Malurile cercetînd, De-un Vulcan, de-un căpitan, Dușmanul lui Soliman. ALECSANDRI, P. P. 134. 3. A căuta să afli; a se informa, a iscodi. V. cerca (II). Un gînd îndrăzneț își pusă în minte: Singur cu capul să cerceteze Starea taberii turcești. BUDAI-DELEANU, Ț. 244. ◊ Absol. El întrebă cine are o slugă cu un chip așa de neplăcut și toți magnații, după ce cercetară și cîntară, îi răspunseră că un asemenea om nu se află în armie. BĂLCESCU, O. II 258. Pricina însuți o vezi... și încă mai cercetezi? NEGRUZZI, S. I 119. ◊ Intranz. (Uneori construit cu prep. «de» sau «despre») Cerceta el despre acest Gerion și afla că șade într-o țară spre soare-apune. ISPIRESCU, U. 55. Numai prin satul lui n-a cercetat despre fata cea frumoasă. ȘEZ. V 67. 5. A întreba, a chestiona. Cum se poate... să stea omul trei zile la poarta mea, și să nu meargă nimeni să-l cerceteze? ISPIRESCU, L. 44 ♦ (Jur.) A face cercetări, investigații, a ancheta. Procurorul cercetează cazul la fața locului. 6. (Învechit și popular) A vizita. Uncheșul Haralambie... venea la tîrg... ca să mă cerceteze cum își cerceta bărbăcuții de la turma lui de oi. SADOVEANU, N. F. 6. Ia vezi cum te iubesc eu, că tot des te cercetez! PANN, P. V. III 4. ◊ Absol. Rărișor să cercetezi Și mai puțintel să șezi. PANN, P. V. III 4.
6. [DLRM] CERCETA, cercetez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) examina cu atenție; a (se) observa, a (se) controla. ♦ Tranz. A studia, a consulta. ♦ Tranz. A căuta. 2. Tranz. A căuta să afli; a se informa; a iscodi. 3. Tranz. A întreba, a chestiona. ♦ (Jur.) A ancheta. 4. Tranz. (Pop.) A vizita. – Lat. circitare „a da tîrcoale”.
7. [Șăineanu, ed. VI] cercetà v. 1. a cerca de repețite ori, a observă cu luare aminte: valurile străbătând, malurile cercetând POP.; 2. a întreba cu deamănuntul: am cercetat pe oamenii din localitate ISP.; 3. a căuta în toate părțile: după ce cercetă toate odăile Isp.; 4. a examina: a cerceta cine are dreptate; 5. a vizita: noii căsătoriți se duc de cercetează pe nun. [Lat CIRCITARE].
8. [MDA2] cercăta v vz cerceta
9. [MDA2] cercela vt [At: LM / Pzi: ~lez / E: cercel] 1 A da forma cercelului (1) Si: încercela. 2-4 A împodobi cu cercei (1, 3-4) Si: încercela (2-4).
10. [Scriban] cercătéz v. tr. (din cercetez și cat=caut). Dos. Cercetez.
11. [Scriban] cércet, V. cercetez.
12. [Scriban] cercetéz și (vechĭ) cércet, a -á v. tr. (mlat. circito, -áre, daŭ tîrcoale, d. lat. circare. V. cerc 2). Analizez, controlez, examinez: a cerceta o lucrare, o carte. Anchetez, supun interogatoriuluĭ: a cerceta niște acuzațĭ. Explorez: a cerceta cîmpu de luptă. Inspectez: a cerceta localurile școalelor. Fac inchizițiune. Fac perchizițiune. Sondez.
13. [DOOM 3] cerceta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cercetez, 3 cercetează; conj. prez. 1 sg. să cercetez, 3 să cerceteze
14. [DOOM 2] cerceta (a ~) vb., ind. prez. 3 cercetează
15. [DER] cerceta (cercetez, cercetat), vb. – 1. A examina, a cerceta, a iscodi, a verifica. – 2. A consulta, a sonda, a aprecia. – 3. A întreba. – 4. (Înv.) A vizita, a fi în relații. Lat. cĭrcĭtāre (Diez, Gramm., I, 32; Pușcariu 344; Candrea-Dens., 314; REW 1943; Iordan, Dift., 141; DAR), cuvînt care s-a păstrat numai în rom. – Der. cercetaș, s. m. (explorator; boy scout); cercetășie, s. f. (organizație a cercetașilor); cercetășime, s. f. (grupare de cercetași); cercetător, adj. (care cercetează). Dosoftei folosește forma cercăta, „a examina” pe care Pascu, Beiträge, 9 și DAR o explică drept rezultat al contaminării lui cerceta cu căta (sau cu cerca, după REW 1943); însă forma aceasta nu pare sigură.
16. [CECC] Nu cerceta aceste legi – Coșbuc, Moartea lui Fulger. Lângă groapa craiului căzut în război, mama lui caută zadarnic să descopere legile vieții și ale morții: „Ori buni, ori răi, tot în mormînt!/Credința-i val, iubirea vînt/ Și viața fum!” Poetul conchide: „Nu cerceta aceste legi/ Că ești nebun cînd le-nțelegi!” E replica dată acelora care, chiar dacă se găsesc în situația nefericitei mame, revoltată împotriva sorții nedrepte, nu trebuie să nege adevărurile vieții și să susțină că totul e minciună, nu trebuie să considere că nu există nimic bun, nimic măreț pe lume. Versul a devenit expresie, pentru a încheia o discuție fără dezlegare. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL