1. [DEX '09] CEPUIRE, cepuiri, s. f. Cepuit. – V. cepui.
2. [MDA2] cepuire sf [At: MDA ms / P: ~pu-i~ / Pl: ~ri / E: cepui] 1 Împreunare cu cepuri (17) a două bucăți de lemn Si: cepuit1 (1), (Mar) cepurire (1), cepurit1 (1). 2 Lucrare de cepuri (18) cu rindeaua Si: cepuit1 (2), (Mar) cepurire (2), cepurit1 (2). 3 Curățare de ramuri a unui arbore Si: cepuit1 (3), (reg) cepurire (3), cepurit1 (3), cihuire, ciuhuit1, ciungăvire, ciungăvit1, crenguire, crenguit1, dărâmare, dărâmat1.
3. [DEX '98] CEPUIRE, cepuiri, s. f. Cepuit. – Din cep.
4. [DCR2] cepuire s. f. Tăierea crăcilor pomilor; cepuit ◊ „Celelalte operațiuni, cum ar fi cepuirea, cojirea, fasonarea materialului lemnos pe tipodimensiuni, potrivit sortimentelor prevăzute în plan, legarea în snopi a crăcilor și a cojilor, au loc «jos» [...] în depozitele de preindustrializare.” Sc. 28 III 74 p. 5 (din cepui; LTR)
5. [DEX '09] CEPUI, cepuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A împreuna cu cepuri două bucăți de lemn. 2. A curăța un arbore de ramuri. – Cep + suf. -ui.
6. [MDA2] cepui vt [At: DDRF / P: ~pu-i / Pzi: ~esc / E: cep] 1 A împreuna cu cepuri (17) două bucăți de lemn Si: (Mar) cepuri (1). 2 A face cepuri (18) cu rindeaua Si: (Mar) cepuri (2). 3 A curăța un arbore de ramuri Si: (reg) cepuri (3), a ciuhui, a ciungăvi, a crengui, a dărâma.
7. [DOOM 3] cepui (a ~) (a pune cepuri; a curăța arbori) (reg., rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cepuiesc, 3 sg. cepuiește, imperf. 1 cepuiam; conj. prez. 1 sg. să cepuiesc, 3 să cepuiască
8. [DOOM 2] cepui (a cepui) (a pune cepuri, a curăța arbori) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cepuiesc, imperf. 3 sg. cepuia; conj. prez. 3 să cepuiască
9. [DRAM 2021] cepui, cepuiesc, v.t. 1. A pune dopuri. 2. A îmbina grinzile cu cuie de lemn. – Din cep + suf. -ui (DEX, MDA).
10. [DRAM 2015] cepui, cepuiesc, vb. tranz. – 1. A pune dopuri. 2. A îmbina grinzile cu cuie de lemn. – Din cep + suf. -ui (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL