1. [MDA2] cepăire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: cepăi] (Reg) Pășire cu zgomot ușor Si: cepăit (1), lipăire.
2. [DEX '09] CEPĂI, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. – Cf. magh. csapni.
3. [MDA2] cepăi vi [At: CAMILAR, P. S. 195 / P: ~pă-i / Pzi: ~esc / E: ns cf mg csapni] (Reg) A păși cu zgomot ușor Si: a lipăi.
4. [DLRLC] CEPĂI, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A păși, producînd cu încălțămintea un zgomot ușor; a lipăi. Cepăia repede din opincile sprintene. CAMILAR, T. 10.
5. [DLRM] CEPĂI, cepăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A păși, producînd un zgomot ușor; a lipăi. – Comp. magh. csapni.
6. [DOOM 3] cepăi (a ~) (a lipăi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cepăiesc, 3 sg. cepăiește, imperf. 1 cepăiam; conj. prez. 1 sg. să cepăiesc, 3 să cepăiască
7. [DOOM 2] cepăi (a ~) (a lipăi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cepăiesc, imperf. 3 sg. cepăia; conj. prez. 3 să cepăiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL