1. [DEX '09] CENZOR, cenzori, s. m. 1. (În unele state) Persoană aleasă de adunarea generală a unei societăți comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator. 2. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei bănci etc. 3. Persoană însărcinată să asigure secretele de stat; persoană însărcinată cu cenzura (1). 4. (În Roma antică) Magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice. – Din fr. censeur, lat. censor.
2. [MDA2] cenzor sm [At: ȘTEFĂNESCU, C. 492 / V: ~nsor / Pl: ~i / E: lat censor] 1 (La romani) Fiecare din cei doi magistrați însărcinați cu censul (1) și investiți cu puterea de a supraveghea moravurile publice, a mustra și a pedepsi pe cei care săvârșeau fapte împotriva bunelor moravuri. 2 (Fig) Persoană care își asumă rolul de a mustra public pe alții pentru comportarea, faptele sau operele lor. 3 (Asr; spc) Persoană însărcinată de guvern sau de altă autoritate publică (în regimuri totalitare sau în perioada decretată „stare de urgență”) să controleze publicațiile date la tipar (cărți, broșuri, ziare, desene etc.). 4 Șef al biroului de cenzură. 5 (Fin) Persoană însărcinată (de către adunarea generală a membrilor unei asociații, a unei bănci etc.) să controleze gestiunea fondurilor instituției.
3. [DEX '98] CENZOR, cenzori, s. m. 1. (În Roma antică) Magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice. 2. (În unele state) Persoană aleasă de adunarea generală a unei societăți comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator. 3. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei bănci etc. 4. Persoană însărcinată să asigure secretele de stat; persoană însărcinată cu cenzura (1). – Din fr. censeur, lat. censor.
4. [DLRLC] CENZOR, cenzori, s. m. 1. Persoană însărcinată să facă, într-un stat capitalist, cenzurarea tipăriturilor și publicațiilor. 2. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei cooperative sau (în regimul economic capitalist) a unei societăți pe acțiuni, a unei bănci etc. 3. (În statul roman) Magistru care avea misiunea de a face recensămîntul persoanelor și averilor v. cens (1) și de a supraveghea moravurile publice.
5. [DLRM] CENZOR, cenzori, s. m. 1. Persoană însărcinată să facă, într-un stat capitalist, cenzurarea tipăriturilor și a publicațiilor. 2. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei cooperative, a unei bănci etc. 3. (În statul roman) Magistrat care avea misiunea de a face recensămîntul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice. – Fr. censeur (lat. lit. censor).
6. [DN] CENZOR s.m. 1. (Ist.) Magistrat în vechea Romă care efectua recensămîntul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile. 2. Persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența etc. 3. Cel care verifică gestiunea unei întreprinderi comerciale, a unei societăți etc. [< lat. censor, cf. it. censore, fr. censeur].
7. [MDN '00] CENZOR s. m. 1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile. 2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența. 3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăți etc. (< lat. censor, fr. censeur)
8. [MDA2] censor sm vz cenzor
9. [MDA2] țensor[1] sm vz cenzor
10. [MDA2] ținsor[1] sm vz cenzor
11. [CADE] * CENSOR sm. 1 🏛 Numele a doi magistrați romani cari făceau recensămîntul persoanelor și averilor, supraveghiau moravurile și numeau pe senatori ¶ 2 Cel ce critică purtarea altora: întorcîndu-se... înfuriat către neîmblînzitul său ~, se răsti la dînsul (ODOB.) ¶ 3 Funcționar însărcinat să cerceteze piesele de teatru înainte de reprezentarea lor, articolele și informațiunile din ziare, diferite scrieri, desenurile ce urmează a fi publicate, etc.: foarfecele ~ului au venit și i-au tăiat firul vieții (I.-GH.) ¶ 4 Cel ce supraveghiază buna ordine la Cameră sau la Senat ¶ 5 ⚚ Cel ce verifică socotelile casierului unei societăți, unei bănci, etc. [fr.].
12. [Șăineanu, ed. VI] censor m. 1. magistrat însărcinat cu censul și cu păzirea bunelor moravuri (la vechii Romani); 2. cel ce critică purtarea altora; 3. cel însărcinat de guvern cu examinarea ziarelor sau a cărților înaintea publicațiunii lor (ca în Rusia, Austria, odinioară și la noi); 4. cel însărcinat a supraveghea buna ordine: censor la Cameră, la Bancă.
13. [Scriban] *cénsor și -ór m. (lat. cénsor, censóris). Magistrat însărcinat cu censu și cu paza bunelor obiceĭurĭ la Romanĭ. Critic. Elev supraveghetor, monitor. Funcționar însărcinat cu examinarea ziarelor și cărților în ainte de a apărea. Controlor al uneĭ gestiunĭ: censor la banca Națională. – Fals cénzor (după germ. și rus.).
14. [DOOM 3] cenzor s. m., pl. cenzori
15. [DOOM 2] cenzor s. m., pl. cenzori
16. [MDO] cenzor
17. [IVO-III] censor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL