1. [DEX '09] CENTROZOM, centrozomi, s. m. Constituent citoplasmatic situat lângă nucleu, servind la reproducerea indirectă a celulei. – Din fr. centrosome.
2. [MDA2] centrozom sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr centrosome] (Blg) Constituent citoplasmatic situat lângă nucleu, servind la reproducerea indirectă a celulei.
3. [DN] CENTROZOM s.m. (Biol.) Corpuscul înconjurat de o zonă protoplasmatică, situat în centrul celulei, servind la reproducerea indirectă a acesteia. [< fr. centrosome].
4. [MDN '00] CENTROZOM s. m. organit citoplasmatic în centrul celulei, care intervine în mitoză. (< fr. centrosome)
5. [DLRLC] CENTROSOM, centrosomi, s. m. (Biol.) Corpuscul granular sau în formă de bastonaș, înconjurat de o zonă de protoplasmă, care apare la reproducerea indirectă a celulei animale și în celulele unor plante inferioare din încrengătura talofitelor.
6. [DLRM] CENTROSOM, centrosomi, s. m. Corpuscul granular sau în formă de bastonaș, înconjurat de o zonă de protoplasmă, care apare la reproducerea indirectă a celulei animale și în celulele unor plante inferioare din încrengătura talofitelor. – Fr. centrosome.
7. [DOOM 3] centrozom s. m., pl. centrozomi
8. [DOOM 2] centrozom s. m., pl. centrozomi
9. [DETS] CENTRO- „mijloc, centru, nucleu, central, median”. ◊ gr. kentron „vîrf, centru” > fr. centro-, it. id., engl. id. > rom. centro-. □ ~cit (v. -cit), s. n., celulă întîlnită în leziunile de lichen ruber; ~desmoză (v. -desmoză), s. f., fascicul filamentos care leagă doi centrozomi și care dă naștere fusului central, în timpul diviziunii celulare; ~id (v. -id), s. n., punct din spațiu care se mișcă cu o viteză egală cu viteza medie a obiectelor cerești aflate în vecinătatea infinitezimală a acestuia; ~lecit (v. -lecit), s. n., ou cu deutoplasma grupată spre centru; ~mer (v. -mer), s. n., segment scurt al cromozomului pe care se inserează filamentele fusului nuclear, în timpul procesului de mitoză și de meioză; sin. chinetocor, kinetocor, cinetocor; ~osteoscleroză (v. osteo-, v. -scleroză), s. f., proces de osificare a cavității medulare osoase, sin. centroscleroză; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., zonă plasmatică centrală care înconjoară centriolul; ~plast (v. -plast), s. n., corpuscul sferic extranuclear în timpul procesului mitotic; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., centroosteoscleroză*; ~sferă (v. -sferă), s. f., 1. Partea centrală a pămîntului, formată din metale grele, complet disociate și gazeificate. 2. Masă citoplasmatică, situată în jurul centrozomului; ~sperme (v. -sperm), s. f. pl., grup de plante, cu ovar superior, cu semințe localizate pe o formație din centrul fructului; ~taxie (v. -taxie), s. f., proces de concentrare a materialului cromatinian al spermatogoniei în jurul centrozomului; ~tecă (v. -tecă), s. f., idiozom*; ~zom (v. -zom), s. m., corpuscul înconjurat de o zonă protoplasmatică, situat în centrul celulei și care servește la reproducerea indirectă a acesteia; sin. citocentru.
10. [DE] CENTROZOM (< fr. {i}; {s} gr. kentron „centru” + soma „corp”) s. m. (CITOL.) Formațiune citoplasmatică, sferică sau ovală, în centrul căreia se află centriolii, situată, de obicei, în imediata apropierea a nucleului și aparatului Golgi; centrosferă (2).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL