Definiție și ce înseamnă centripet

1. [DEX '09] CENTRIPET, -Ă, centripeți, -te, adj. Care tinde să se apropie de centru; centripetal. ◊ Forță centripetă = forță egală și opusă celei centrifuge, care menține un corp rotitor pe traiectoria circulară. – Din fr. centripète.

2. [MDA2] centripet, ~ă a [At: MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 47 / Pl: ~eți, ~e / E: fr centripète] 1 Care tinde să se apropie de centru. 2 (Îs) Forță ~ă Forță prin care un corp aflat în mișcare de rotație este atras spre centrul liniei sale de mișcare.

3. [CADE] * CENTRIPET adj. 📻 Care tinde să apropie de centru: forță ~ă [fr.].

4. [DLRLC] CENTRIPET, -Ă, centripeți, -te, adj. (Fiz.; în opoziție cu centrifug, în expr.) Forță centripetă = forță datorită căreia un corp aflat în mișcare de rotație este atras spre centrul cercului descris în mișcarea sa. Forța centripetă este egală și de sens contrar cu forța centrifugă.

5. [DN] CENTRIPET, -Ă adj. Care tinde să se apropie de centru; centripetal. ◊ (Op. centrifug) Forță centripetă = forță egală și opusă forței centrifuge. [< fr. centripète, cf. lat. centrum – centru, petere – a se îndrepta spre].

6. [MDN '00] CENTRIPET, -Ă adj. care tinde să se apropie de centru; centripetal. ♦ forță ~ă = forță egală și opusă forței centrifuge. (< fr. centripète)

7. [Scriban] *centripét, -ă adj. (d. centru și lat. peto, caut, mă’ndrept spre, de unde și rom. pețesc; fr. centripète). Fiz. Care tinde spre centru: forță centripetă.

8. [DLRM] CENTRIPETĂ, centripete, adj. f. (În expr.) Forță centripetă = forță datorită căreia un corp aflat în mișcare de rotație este atras spre centrul cercului descris în mișcarea sa. – Fr. centripète.

9. [DOOM 3] centripet adj. m., pl. centripeți; f. centripetă, pl. centripete

10. [DOOM 2] centripet adj. m., pl. centripeți; f. centripetă, pl. centripete

11. [MDO] centripet

12. [IVO-III] centripet, -petă.

13. [DETS] CENTRI- „centru”. ◊ L. centrum „mijloc, centru” > fr. centri-, it. id., engl. id. > rom. centri-. □ ~fug (v. -fug), adj., care tinde să se depărteze de centru; ~pet (v. -pet), adj., care tinde să se apropie de centru.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro