Definiție și ce înseamnă centrare

1. [DEX '09] CENTRARE, centrări, s. f. Acțiunea de a centra; centraj. – V. centra.

2. [MDA2] centrare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 270 / Pl: ~rări / E: centra] 1 Centralizare (1). 2 Fixare a unei piese pentru a fi prelucrată, astfel încât axa ei de rotație să coincidă cu axul mașinii de prelucrat Si: centrat1 (2). 3 Orientare spre centru (2) Si: centrat1 (3). 4 Așezare simetrică față de un centru a unor obiecte Si: centrat1. 5 (Fig) Orientare a unei activități spre un anumit obiectiv Si: centrat1 (5). 6 (Spt) Trimitere a mingii în careul de la poarta adversă Si: centrat1 (6).

3. [DLRLC] CENTRARE, centrări, s. f. Acțiunea de a centra. Centrarea roților.

4. [DLRM] CENTRARE, centrări, s. f. Acțiunea de a centra.

5. [DN] CENTRARE s.f. Acțiunea de a centra și rezultatul ei; centraj. [< centra].

6. [DEX '09] CENTRA, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesă de prelucrat într-o mașină-unealtă, astfel încât axa de rotație a suprafeței supuse prelucrării să coincidă cu axa de rotație a sculei sau a axului principal al mașinii. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate în jurul unui nucleu. 3. Tranz. A aduce în poziții corecte două sau mai multe mașini care funcționează cuplate. 4. Intranz. și tranz. (La fotbal, polo, handbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui; spec. (la fotbal) a trimite mingea din marginea terenului în careul de la poartă. – Din fr. centrer.

7. [MDA2] centra [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 315 / Pzi: ~rez / E: fr centrer] 1 vt A centraliza (1). 2 vt (Teh) A fixa o piesă pentru a fi prelucrată astfel încât axa ei de rotație să coincidă cu axa de rotație a sculei sau cu axul principal al mașinii. 3-4 vt (Fig) A orienta spre centru sau a așeza o serie de obiecte simetric față de un centru. 5 vt (Fig) A orienta o activitate spre un anumit obiectiv. 6 vi (Spt; la jocurile de fotbal, polo, handbal, rugbi etc.) A trece sau a trimite mingea în careul de la poarta adversă.

8. [DLRLC] CENTRA, centrez, vb. I. 1. Tranz. (Tehn.) A așeza (o piesă) în poziție corectă, a fixa în (sau pe) centru, cu orientarea simetrică față de un centru. A centrat roata bicicletei. 2. Tranz. Fig. A orienta (o activitate) spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate în jurul unui nucleu. În tehnica pictorului și în viziunea lui se recunoaște obișnuința de a centra totul în jurul problemelor de culoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 10/4. Activitatea oamenilor de știință trebuie centrată pe aceleași obiective pe care le are poporul muncitor. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 3/5. 3. Intranz. (Sport, îndeosebi la fotbal și rugbi) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre centru, în apropierea porții adversarului. Fundașul oprește mingea și centrează.

9. [DLRM] CENTRA, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesă de prelucrat într-o mașină-unealtă astfel încît axa ei de rotație în mașină să coincidă cu axa pe care trebuie să o aibă piesa prelucrată. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate în jurul unui nucleu. 3. Intranz. (La fotbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre centru (în apropierea porții adversarului). – Fr. centrer.

10. [DN] CENTRA vb. I. tr. 1. A așeza, a fixa în (pe) centru sau într-o poziție corectă (o piesă). 2. (Fig.) A îndrepta (o acțiune) către un anumit scop. 3. A trimite mingea la centru sau lîngă poarta echipei adverse (la fotbal și la rugbi). [< fr. centrer].

11. [MDN '00] CENTRA vb. I. tr. 1. a așeza, a fixa în/pe centru sau într-o poziție corectă (o piesă). 2. (fig.) a îndrepta către un anumit scop, a grupa. 3. a regla două sau mai multe mașini care funcționează cuplate. II. intr., tr. (sport) a trimite mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui, (la fotbal) în careul de la poartă. (< fr. centrer)

12. [DCR2] centrare-șut s. f. (sport) Centrare care este în același timp șut spre poartă ◊ „[...] bucureștenii au hotărât repede soarta jocului, marcând încă în primele 13 minute, de două ori, la centrările-șut ale lui I.” I.B. 30 X 86 p. 7 (din centrare + șut)

13. [DOOM 3] centrare s. f., g.-d. art. centrării; pl. centrări

14. [DOOM 2] centrare s. f., g.-d. art. centrării; pl. centrări

15. [DOOM 3] centra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. centrez, 3 centrează; conj. prez. 1 sg. să centrez, 3 să centreze

16. [DOOM 2] centra (a ~) vb., ind. prez. 3 centrează

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINOLENT, -Ă, sangvinolenți, -te, adj. 1. Amestecat cu sânge, care conține sânge. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro