1. [MDA2] cenac sn vz ceanac
2. [CADE] CENAC 👉 CEANAC.
3. [DLRLC] CENAC s. n. v. ceanac.
4. [Scriban] cenác, V. ceanac.
5. [DEX '09] CEANAC, ceanace, s. n. (Reg.) Strachină mare (de lut sau de lemn). – Din tc. çanak.
6. [MDA2] ceanac sn [At: COSTINESCU / V: cenac / Pl: ~uri / E: tc çanaq] (Reg) 1 Vas mare de pământ sau de lemn, smălțuit pe dinăuntru, în parte și pe dinafară, în care se ține mâncare pentru mai multe persoane. 2 Conținut al unui ceanac (2). 3 Vasul împreună cu conținutul. 4 Strachină în care se pun bucatele pe masă. 5 Conținut al unui ceanac (4). 6 Vasul împreună cu conținutul. 7 Vas în care se gătesc bucatele. 8 Conținut al unui ceanac (7). 9 Vasul împreună cu conținutul. 10 (Spc) Strachină mai mare, cu marginile întoarse înăuntru, pentru coacerea unor mâncăruri în țest. 11 Conținut al unui ceanac (10). 12 Strachină împreună cu conținutul. 13 Blid. 14 Conținut al unui blid (13). 15 Vasul împreună cu conținutul. 16 Castron. 17 Conținut al unui castron (1). 18 Vasul împreună cu conținutul.
7. [CADE] CEANAC, CENAC (pl. -acuri) sn. Blid de pămînt, strachină mai mică smălțuită pe dinăuntru: i-o puse dinainte cu un ceanac de fasole (ISP.) [tc.].
8. [DLRLC] CEANAC, ceanace, s. n. (Regional) Strachină mare (de lut ars și smălțuit sau de lemn). Maria îi pregătea un ceanac cu lapte cu cafea. DEMETRESCU, la TDRG. – Variantă: cenac s. n.
9. [DLRM] CEANAC, ceanace, s. n. (Reg.) Strachină mare (de lut sau de lemn). – Tc. çanak.
10. [Șăineanu, ed. VI] ceanac n. strachină mai mică cu interiorul smălțuit: un ceanac de lapte. [Turc. ČANAK].
11. [Scriban] ceanác și cenac n., pl. e (turc. čanak; ngr. tsanáki, alb. sîrb. čanak, ung. csanak). Sud. Strachină mare care se întrebuințează în popor în loc de castron de adus cĭorba la masă.
12. [DOOM 3] ceanac (reg.) s. n., pl. ceanace
13. [DOOM 2] ceanac (reg.) s. n., pl. ceanace
14. [DER] ceanac (-enace), s. n. – Lighean. Tc. çanak (Cihac, II, 559; Roesler 607; Șeineanu, II, 122; Meyer 142; Lokotsch 391; Ronzevalle 74), cf. ngr. τσανάϰι, alb. tšanak. Cuvîntul exista și în cuman. čanak (cf. Kuun 124). Pascu, I, 189, a încercat să-l explice prin tc. çini (cf. cinie), cu suf. -ac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL