1. [DEX '09] CEMENTITĂ, cementite, s. f. Carbură de fier dură, care se găsește în fontă și în oțel. – Din fr. cémentite.
2. [MDA2] cementită sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr cémentite] 1 Carbură de fier dură, care se găsește în fontă și în oțel. 2 (Med) Inflamație acută provocată de cementul dentar.
3. [DLRLC] CEMENTITĂ, cementite, s. f. Carbură de fier care se găsește în fontă și în oțel.
4. [DLRM] CEMENTITĂ, cementite, s. f. Carbură de fier dură care se găsește în fontă și în oțel. – Fr. cémentite.
5. [DN] CEMENTITĂ s.f. 1. Carbură de fier, care formează unul din constituenții aliajelor fier-carbon. 2. Inflamație cronică a cementului dentar. [< fr. cémentite].
6. [MDN '00] CEMENTITĂ s. f. 1. carbură de fier, constituent de bază al oțelurilor și fontelor. 2. inflamație cronică a cementului dentar. (< fr. cémentite)
7. [DOOM 3] cementită s. f., g.-d. art. cementitei; pl. cementite
8. [DOOM 2] cementită s. f., g.-d. art. cementitei; pl. cementite
9. [DE] CEMENTITĂ (< fr. {i}) s. f. Carbură de fier reprezentînd constituentul structural caracteristic al oțelurilor și fontelor; conține 6,67% carbon.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL