1. [MDA2] celuire sf [At: PSALT. SCH 54/35 / P: ~lu-i~ / Pl: ~ri / E: celui] (Reg) 1-2 (Auto)înșelare. 3 Constatare de a fi fost înșelat Si: celuială (3), celuit1 (3), celuitură, înceluială (3), înceluire (3), înceluit1 (3), înceluitură (3). 4 Decepție.
2. [Scriban] celuíre f. Vechĭ. Azĭ Trans. Acțiunea de a celui, înșelăciune.
3. [DEX '09] CELUI, celuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înșela, a (se) amăgi. ♦ Tranz. A ademeni, a momi. – Din magh. csalni.
4. [MDA2] celui [At: PALIA (1582), ap. GCR 51 / P: ~lu-i / Pzi: ~esc / E: mg csalni] (Reg) 1-2 vtr A (se) înșela. 3 vr A constata că a fost înșelat Si: a se încelui (3). A vt A decepționa.
5. [CADE] ❍ CELUI (-uesc) vb. tr. Tr.-Carp. A înșela [ung. csalni].
6. [CADE] ❍ ÎNCELUI (-uesc) vb. tr. Trans. Băn. = CELUI: nu ne vei ~ tu pre noi, nu, toate sînt în zadar (ȚICH.).
7. [DLRLC] CELUI, celuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A înșela, a amăgi. Zis-a badea c-a veni Pînă-n fundul grădinii... D-a mințit și n-a venit, Doamne, rău-m-a celuit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 97. ◊ Refl. Cum mă culc, cum te visez! Pun mîna, nu le găsesc... Doamne, cum mă celuiesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 16. ♦ A ademeni, a momi. Pe mine m-a celuit de la părinți, cînd eram numai de trei ani. RETEGANUL, P. I 35. – Variantă: încelui (RETEGANUL, P. III 40) vb. IV.
8. [DLRLC] ÎNCELUI vb. IV v. celui.
9. [DLRM] CELUI, celuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înșela, a (se) amăgi. ♦ Tranz. A ademeni, a momi. – Magh. csalni.
10. [Scriban] celuĭésc și înceluĭésc v. tr. (ung. csalni, a înșela. V. cealăŭ, celăușag). Vechĭ. Azĭ Trans. Înșel. Seduc.
11. [Scriban] înceluĭésc, V. celuĭesc.
12. [DOOM 3] celui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. celuiesc, 3 sg. celuiește, imperf. 1 celuiam; conj. prez. 1 sg. să celuiesc, 3 să celuiască
13. [DOOM 2] celui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. celuiesc, imperf. 3 sg. celuia; conj. prez. 3 să celuiască
14. [DER] celui (-uesc, celuit), vb. – (Trans. și Mold.) A înșela, a momi. – Var. încelui. Mag. csalni (Cihac, II, 488; Berneker 135); cf. sb. čalovati, rut. čaljovaty. – Der. (în)celuitor, adj. (înșelător); (în)celuială, s. f. (înșelăciune, fraudă); celuitură, s. f. (înșelăciune); cel(u)șag, celșug, s. n. (înșelăciune). Aceleiași rădăcini îi aparțin ciolă, s. f. (Trans. de Nord, înșelăciune, capcană), din mag. csal; ciolar, adj. (șarlatan, trișor); cealău, s. m. (Trans., șarlatan, trișor), din mag. csaló.
15. [DLRLV] CELUI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A înșela. Csĕluiesk. Decipio. Fallo. AC, 332. L-au înșelat și l-au celuit diavolul pre Adam de au greșit. MOL. 1695,. 32r. Să vatămă dragoste frățască si e celuit prietnicul. CAT. B, 28; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; VCC, 13; MISC. SEC. XVII, 100v; PSALT. SEC. XVII, apud TEW. Ce cea moarte tristă rău l-au celuit. CSOM., 2v. ♦ (Criș.) A lua prin înșelăciune. Îmblă cu hicleșigul... de celuiesc de la vecinul. C 1692, 508r. Etimologie: magh. csalni. Vezi și celșag, celuitor, celuitură, încelui, înceluitor. Cf. î n c e l u i, o p ă c i, p o t i c ă l i.
16. [DRAM 2021] celui, celuiesc, v.t. (reg.) A înșela, a momi: „Dar să nu vă gândiț' / Că sunt ceva om / Care să vă celuiesc / Și să vă prăbăluiesc” (Bilțiu, 2015: 157). – Din magh. csalni „a înșela, a amăgi” (DLRM, MDA).
17. [DRAM 2015] celui, celuiesc, vb. tranz. – (reg.) A înșela, a momi. – Din magh. csalni „a înșela, a amăgi” (Cihac, cf. DER; DLRM, MDA).
18. [DRAM] celui, celuiesc, vb. – A înșela, a momi. – Din magh. csalni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL