1. [DEX '09] CELEBRARE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra; celebrație. – V. celebra.
2. [MDA2] celebrare sf [At: HAMANGIU, C. C. 48 / Pl: ~rări / E: celebra] 1 Săvârșire solemnă a unui act de însemnătate publică sau privată Si: celebrat1 (1),celebrație (1). 2 (Spc) Oficiere a unei căsătorii Si: celebrat1 (2), celebrație (2). 3 Sărbătorire publică a unui eveniment memorabil Si: celebrat1 (2), celebrație (3), prăznuire. 4 Proslăvire.
3. [DLRLC] CELEBRARE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra.
4. [DLRM] CELEBRARE, celebrări, s. f. Acțiunea de a celebra.
5. [DN] CELEBRARE s.f. Acțiunea de a celebra; celebrație. [< celebra].
6. [DEX '09] CELEBRA, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc. – Din fr. célébrer, lat. celebrare.
7. [MDA2] celebra v [At: URICARIUL X, 375 / Pzi: ~rez / E: fr célébrer, lat celebrare] 1 A săvârși, cu solemnitate, un act de însemnătate publică sau privată. 2 (Spc) A oficia o căsătorie. 3 A sărbători, în mod public și cu pompă, un eveniment memorabil. 4 A proslăvi.
8. [MDA2] celebrațiune sf vz celebrație
9. [CADE] * CELEBRA (-brez) vb. tr. 1 A lăuda cu mare pompă, a înălța, a slăvi ¶ 2 A sărbători: cununia se celebră la amiazi la biserica enoriei (I.-GH.) ¶ 3 ⛪ A sluji, a oficia: ~ liturghia [fr.].
10. [CADE] * CELEBRAȚIUNE sf. Faptul de celebra: slăvire, sărbătorire [fr.].
11. [DLRLC] CELEBRA, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvîrși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. Ofițerul stării civile a celebrat căsătoria tinerilor. ◊ (Poetic) Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare Celebrează însoțirea naturii cu mîndrul soare. ALECSANDRI, P. III 58. 2. A sărbători un eveniment însemnat. V. prăznui. Astăzi celebrează lehimea-n sărbătoare Victoria dorită a zilei viitoare! ALECSANDRI, P. A. 140.
12. [DLRM] CELEBRA, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A săvîrși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia. 2. A sărbători un eveniment însemnat. – Fr. célébrer (lat. lit. celebrare).
13. [DN] CELEBRA vb. I. tr. 1. A săvîrși solemn un act însemnat, important; a oficia. 2. A sărbători (un eveniment, o dată memorabilă). 3. A proslăvi. [< fr. célébrer, cf. it., lat. celebrare].
14. [MDN '00] CELEBRA vb. tr. 1. a săvârși solemn un act important; a oficia. 2. a sărbători (un eveniment). 3. a proslăvi. (< fr. célébrer, lat. celebrare)
15. [Șăineanu, ed. VI] celebrà v. 1. a lăuda cu entuziasm: 2. a sărbători cu solemnitate.
16. [Scriban] *celebrațiúne f. (lat. celebrátio, -ónis). Acțiunea de a celebra. – Și -áție, dar ob. -áre.
17. [Scriban] *celebréz v. tr. (lat. célebro, -áre). Laud mult, glorific: a celebra o națiune, un eroŭ. Sărbez: a celebra Paștele. Oficiez solemn: a celebra o căsătorie.
18. [DOOM 3] celebrare (desp. -le-bra-) s. f., g.-d. art. celebrării; pl. celebrări
19. [DOOM 2] celebrare (-le-bra-) s. f., g.-d. art. celebrării; pl. celebrări
20. [DOOM 3] celebra (a ~) (desp. -le-bra) vb., ind. prez. 1 sg. celebrez, 3 celebrează; conj. prez. 1 sg. să celebrez, 3 să celebreze
21. [DOOM 2] celebra (a ~) (-le-bra) vb., ind. prez. 3 celebrează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL