1. [MDA2] cehăire sf [At: MDA ms / P: ~hă-i~ / Pl: ~ri / E: cehăi] (Îrg) 1 Lătrat1. 2 (Fig) Sâsâire.
2. [DEX '09] CEHĂI vb. IV v. cihăi.
3. [DEX '09] CIHĂI, cihăiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A insista foarte mult pe lângă cineva pentru a face ceva, a plictisi pe cineva cu stăruințele. [Var.: cehăi vb. IV] – Cf. magh. csaholni.
4. [MDA2] ceahăi v vz cehăi
5. [MDA2] ceahăire sf vz cehăire
6. [MDA2] cehăi vi [At: DOSOFTEI, PS. 194 / V: ceahăi, cihăi / P: ~hă-i / Pzi: ~esc / E: mg csah, on, cf mg csaholni] (Îvr) (îrg) 1 A lătra. 2 (Fig) A-i bate cuiva capul cu nimicuri.
7. [MDA2] cihăi v vz cehăi
8. [MDA2] cihăire sf vz cehăire
9. [CADE] CEHĂI, CIHĂI (-ăesc) l. vb. tr. Mold. Bucov. A stărui cu vorba pe lîngă cineva, a supăra din pricina stăruințelor: au început a mă tot ruga și a mă cehăi ca să-i dau și lui să mănînce (SB.); tot cihăia mama pe tata să mă mai dee undeva la școală (CRG.). II. vb. intr. ‡ A lătra.
10. [CADE] ‡ CEHUI (-uesc) vb. intr. A lătra, a schieuna (CANT.) [comp. CEHĂI].
11. [CADE] CIHĂI 👉 CEHĂl.
12. [DEX '98] CIHĂI, cihăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A stărui foarte mult pe lângă cineva să facă ceva, a plictisi pe cineva cu stăruințele. [Var.: cehăi vb. IV] – Cf. magh. csaholni.
13. [DLRLC] CIHĂI, cihăiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A-i bate (cuiva) capul, a stărui foarte mult, a insista, a plictisi, a exaspera. Tot cihăia mama pe tata să mă mai dea undeva la școală. CREANGĂ, A. 12. Cît nu m-a cihăit de cap, să-i spun, și tot nu i-am spus. CREANGĂ, P. 122. Aristița... cihăia pe Stănilescu, de ce nu stăruie s-ajungă maior. CONTEMPORANUL, 209. Variantă: cehăi (SBIERA, P. 107, ȘEZ. V 55) vb. IV.
14. [DLRM] CEHĂI vb. IV. v. cihăi.
15. [DLRM] CIHĂI, cihăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A stărui foarte mult pe lîngă cineva, a plictisi pe cineva cu stăruințele. [Var.: cehăi vb. IV] – Comp. magh. csaholni.
16. [Șăineanu, ed. VI] cihăì v. Mold. a stărui foarte mult cu vorba pe lângă cineva, a-i bate capul: tot cihăi a mama pe tata CR. [Origină necunoscută].
17. [Scriban] céhăĭ, a -í V. cihăĭ.
18. [Scriban] cíhăĭ și céhăĭ, a -í v. tr. (cp. cu rus. čihátĭ, rut. číhatĭ, a strănuta, și ung. csíholni, a lătra. V. ceahlăŭ). Nord. Mă tot țin de capu cuĭva să facă un lucru, stăruĭ mult, bat capu (Cr. și Șez. 33, 30).
19. [DOOM 3] !cehăi (a ~) (a stărui; a sili; a lătra) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cehăiesc, 3 sg. cehăiește, imperf. 1 cehăiam; conj. prez. 1 sg. să cehăiesc, 3 să cehăiască
20. [DOOM 2] cihăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cihăiesc, imperf. 3 sg. cihăia; conj. prez. 3 să cihăiască
21. [DER] cehăi (-ăiesc, -it), vb. – 1. A lătra. – 2. A plictisi, a sîcîi, a bate la cap. – Var. cihăi, cehni. Pare a se baza pe creația imitativă mag. csah, care reproduce lătratul, cf. mag. csaholni „a lătra” și „ceahlău”. Mai puțin probabilă der. propusă de Cihac, II, 52, din pol. syczéć, sykać „a fluiera”, sau cea a lui Scriban, din rut. čihati „a strănuta”. – Der. ceahnă, s. f. (cîine; zgîrcit, calic); cehnit, s. n. (lătrat); cehnitură, s. f. (lătrat); ciohotă, s. m. (la nunțile tipice din Banat și Trans., organizatorul petrecerii).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL