1. [DEX '09] SEDILĂ1, sedile, s. f. Semn diacritic în formă de virgulă (,), care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. – Din fr. cédille.
2. [MDA2] sedilă1 sf [At: HELIADE, PARALELISM, II, 153 / V: (înv) sid~, țedil sn / S și: cedilă / Pl: ~le / E: fr cédille] Semn diacritic în formă de virgulă, care se pune sub unele consoane pentru a marca alte valori fonetice ale acestora.
3. [DLRLC] SEDILĂ2, sedile, s. f. Semn ortografic în formă de virgulă, care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. Sedila transformă pe «s» în «ș» și pe «t» în «ț».
4. [DN] SEDILĂ s.f. Semn grafic în formă de virgulă care se pune sub o consoană pentru a-i da valoarea unui alt sunet. [< fr. cédille, cf. sp. zedilla].
5. [MDN '00] SEDILĂ s. f. semn diacritic, virgulă care se pune sub o consoană pentru a-i da valoarea unui alt sunet. (< fr. cédille)
6. [Șăineanu, ed. VI] sedilă f. mic semn, pus sub s și t, spre a le da un sunet șuerător: fașă, țară.
7. [Scriban] 2) *sedílă V. cedilă.
8. [MDA2] cedilă sf vz sedilă
9. [MDA2] țedil sn vz sedilă1
10. [MDA2] țidil[1] s vz sedilă1
11. [Scriban] *cedílă f., pl. e (fr. cédille, d. sp. ce-dilla, adică „c mic”). Gram. Un semn ortografic care se pune supt o literă ca să-ĭ schimbe pronunțarea, ca la ç francez și portughez saŭ la ș, ț românesc. Fals sedilă.
12. [Scriban] sădílă v. sedilă.
13. [Scriban] sidílă f. V. sedilă.
14. [DOOM 3] sedilă (semn diacritic) s. f., g.-d. art. sedilei; pl. sedile; (semn grafic) ¸
15. [DOOM 2] sedilă (semn diacritic) s. f., g.-d. art. sedilei; pl. sedile
16. [IVO-III] sedilă, -le.
17. [DER] sedilă (-le), s. f. – Semn diacritic care se pune sub unele consoane pentru a le da altă valoare. Fr. cédille.
18. [DTL] SEDILĂ s. f. (< fr. sédille, cf. sp. sedilla): semn diacritic în formă de virgulă (,), care se pune sub consoană pentru a-i da valoarea altui sunet. E caracteristic limbii franceze: français („francez”), ça („asta”, „aici”) etc., dar și limbii turce.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL