Definiție și ce înseamnă cebală

1. [MDA2] cebală sf [At: CONV. LIT. Liv I, 65 / Pl: ~le / E: pvb dl cebălui] 1 Obiect rupt. 2 (Pex) Animal degenerat, mic și urât Si: bală, bălătenie.

2. [Scriban] cebálă f., pl. e. Trans. Ban. Olt. Om orĭ lucru cebăluit (neîntreg).

3. [DLRLV] CEBALĂ s. f. (Ban.) Amețeală, zăpăceală. Csĕbalĕ. AC, 332. Etimologie: cebălui. Vezi și cebălui, cebăluit, cebăluitor. Cf. buiguire (2).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro