1. [DEX '09] CEARȘAF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie pentru pat, confecționat din pânză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pânză de turban; șal. [Var.: cearceaf s. n.] – Din tc. çarșaf.
2. [MDA2] cearșaf sn [At: (a. 1579) HEM 65 / V: ~rceaf, ~rceav, cerceaf, cer~, cerșag / Pl: ~uri / E: tc çaršaf, çarçaf] 1 Bucată mare de pânză (albă), uneori cu ornamente, de așternut pe pat Si: (Mol) prostire, (Trs) lepedeu. 2 (Îs) ~ de pat Cearșaf (1) care se așterne pe salteaua patului. 3 (Îs) ~ de plapumă Cearșaf (1) cu care se învelește plapuma. 4 (Îs) ~ de baie Cearșaf (1) cu care se șterge corpul după baie. 5 (Îs) ~ de plajă Cearșaf (1) pe care se stă la plajă. 6 (Spc) Giulgiu. 7 (Gmț) Bancnotă de format prea mare. 8 (Gmț) Formulare, acte de format prea mare.
3. [CADE] CEARȘAF (pl. -afuri) sn. 1 Pînză albă ce se așterne pe pat Mold. „prostire”, Tr.-Carp. „lepedeu” ¶ 2 ⊕ Bancnotă de 1000 de lei [tc.].
4. [DLRLC] CEARȘAF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie – făcut din pînză (de obicei albă) cu care se acoperă patul sau se îmbracă plapuma; (Mold.) prostire. Cîmpul alb, ca un cearșaf, Pînă-n zări se desfășoară. TOPÎRCEANU, M. Ea se plecă spre el întinse cearșaful și-l așeză la loc. D. ZAMFIRESCU, R. 279. Un cearșaf verde lua Și pe turc dacă-l lega, Și pe turc dacă-l bătea, în cearșaf îl înfășa. TEODORESCU, P. P. 666. Cearșaf de baie = cearșaf cu care se șterge corpul după baie. 2. (Învechit) Pînză de turban, șal. Banul... cu cauc cu cearșaf alb. FILIMON, C. 144. – Variantă: cearceaf s. n.
5. [DLRM] CEARȘAF, cearșafuri, s. n. 1. Obiect de rufărie făcut din pînză, care se așterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (Înv.) Pînză de turban; șal. [Var.: cearceaf s. n.] – Tc. çarșaf.
6. [Șăineanu, ed. VI] cearșaf n. pânză albă de așternut patul pentru culcare sau de șters corpul (de apă ori de sudoare); pânză în genere: câteva perdele cu cearșafuri înnădite unele de altele GHICA. [Turc. ČARȘAF (din ČAR, pânză, și ȘEB, noapte)].
7. [Scriban] cearșáf n., pl. urĭ (turc. čarčaf și čaršaf, d. pers. čaršeb [čar, pînză, și šeb, noapte]; alb. čarčaf, bg. sîrb. čaršaf și čaršav. V. gear și șiboĭ). Munt. Prostire, pînză albă supțire așternută pe saltea și de pe care rîdicĭ macatu cînd te culcĭ. – Rar cearceaf. V. lepedeŭ.
8. [DEX '09] CEARCEAF s. n. v. cearșaf.
9. [MDA2] cearceaf sn vz cearșaf
10. [MDA2] cearceav sn vz cearșaf
11. [MDA2] cerceaf sn vz cearșaf
12. [MDA2] cerșaf sn vz cearșaf
13. [MDA2] cerșag sn vz cearșaf
14. [CADE] CEARCEAF 👉 CEARȘAF.
15. [Scriban] cearceáf, V. cearșaf.
16. [DOOM 3] cearșaf/cearceaf s. n., pl. cearșafuri/cearceafuri
17. [DOOM 2] cearșaf/cearceaf s. n., pl. cearșafuri/cearceafuri
18. [MDO] cearșaf, pl. cearșafuri
19. [IVO-III] cearșaf, -furi.
20. [DOOM 3] cearceaf v. cearșaf
21. [DER] cearceaf (cearceafuri), s. n. – 1. Obiect de rufărie de pat. – 2. (Arg. și azi înv.) Bilet de 1000 lei. – Var. cearșaf. – Mr. circeafe. Tc. çarçaf, çarșaf (Roesler 607; Șeineanu, II, 124; Meyer 442; Lokotsch 691; Ronzevalle 73); cf. ngr. τσαρτσάφι, alb. tšartšaf, bg., sb. čaršav.
22. [Argou] cearșaf, cearșafuri s. n. (intl.) cazier, antecedente penale.
23. [Argou] a avea academie / acioală / activ / capital / catastif / cearșaf / jurnal / listă / patalama / salbă expr. a avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat
24. [Argou] a se scula cu fața la cearșaf / la perete / la pernă expr. a fi indispus (în primele ore ale dimineții).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL