1. [DEX '09] CEALMAGIU, cealmagii, s. m. (Înv.) Bărbat care purta cealma; p. restr. turc. – Cealma + suf. -giu.
2. [MDA2] cealmagiu sm [At: STANCU, D. 11 / Pl: ~gii / E: cealma + -giu] 1 Bărbat care purta cealma. 2 (Prc) Turc.
3. [DLRM] CEALMAGIU, cealmagii, s. m. (Înv. și arh.) Bărbat care purta cealma; (prin restricție) turc. – Din cealma + suf. -giu.
4. [DOOM 3] cealmagiu (înv., rar) s. m., art. cealmagiul; pl. cealmagii, art. cealmagiii (desp. -gi-ii)
5. [DOOM 2] cealmagiu (înv.) s. m., art. cealmagiul; pl. cealmagii, art. cealmagiii (-gi-ii)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL